Ortodoxie și dezvoltare economică. Un antagonism fals? (1)

În 2018, a apărut un studiu științific destul de controversat, Communism as the unhappy coming, realizat de doi economiști bulgari, Simeon Djankov și Elena Nikolova. Primul a fost vice prim-ministru și ministru de finanțe al Bulgariei, președinte al Consiliului de Administrație al BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) și, de asemenea, a deținut numeroase funcții în cadrul Băncii Mondiale. Actualmente, este senior fellow al Institutului Peterson pentru Economie Internațională și director al Grupului pentru Piețe Financiare din cadrul London School of Economics. Elena Nikolova este profesor la Universitatea Zayed x Minerva (Emiratele Arabe Unite) și a ocupat poziții importante în BERD, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, Banca Africană de Dezvoltare, Comisia Europeană sau Comisia Economică și Socială a Națiunilor Unite pentru Asia de Vest.

Principalele rezultate ale cercetării acestora sunt:

1. „în raport cu Catolicii, Protestanții și necredincioșii, cei de religie Ortodoxă Răsăriteană au mai puțin capital social și sunt mai puțin dispuși la risc. De asemenea, aceștia preferă ideile vechi în locul celor noi și locurile de muncă sigure. Credincioșii ortodocși au mai multe orientări politice de stânga și o opinie mai puternică potrivit căreia guvernele (versus oamenii) ar trebui să își asume mai multă responsabilitate.”¹

2. „diferențele teologice dintre diferitele confesiuni creștine ar fi putut plasa țările pe diferite căi de dezvoltare cu mult înainte de apariția comunismului și că elitele comuniste ar fi putut exploata mediile culturale în propriul lor beneficiu… Privind retrospectiv, se pare că nici ideea lui Marx potrivit căreia socialismul avea cele mai mari șanse să prindă rădăcini în țările avansate, nici convingerea lui Lenin potrivit căreia Ortodoxia trebuie eradicată complet în rândul claselor inferioare pentru ca comunismul să reușească nu au fost corecte. În schimb, ideologia și ideile comuniste au înflorit tocmai în țările mai sărace cu o puternică tradiție ortodoxă răsăriteană. Aceste constatări oferă un sprijin puternic pentru teoria lui Berdiaev,conform căreia „sistemul social al comunismului… poate fi în întregime împăcat cu creștinismul [ortodox], mai mult, în orice caz, decât sistemul capitalist.”²

Krassen Stanchev, profesor la Universitatea din Sofia (Bulgaria), oferă o serie de argumente care să ajute la o mai bună înțelegere a relației dintre Ortodoxie și economie. Acesta consideră că rezultatele generalizante ale cercetării precedente se bazează pe o ipoteză de lucru instabilă. Anume că relația de cauzalitate dintre Ortodoxie și o predispoziție economică a țărilor majoritar ortodoxe se sprijină pe ideea că multe dintre acestea au rămas creștine în perioada comunismului, dar și pe cea a afinității dintre religie și stat moștenită din perioada imperială bizantină. Însă, așa cum arată Stanchev, lucrurile sunt mult mai complexe decât s-ar crede. Numeroase statistici arată răul produs de comunism asupra credincioșilor, prelaților și instituțiilor bisericești. Începând cu Lenin și Troțki, puterea seculară sovietică a început abuzurile asupra Bisericii Ortodoxe: deposedarea mănăstirilor de proprietăți, executarea și deportarea în gulaguri a mii de preoți ruși, transformarea bisericilor în spații de depozitare. Numărul bisericilor ortodoxe ruse a scăzut de la 54.000 (în 1914) la numai 7.500 (în 1966), iar între 1917 și 1953, se estimează că peste 500.000 de membri ai clerului și familiile acestora au fost martirizați. Cu toate acestea, unii preoți au pactizat cu regimul, devenind agenți ai KGB și fiind infiltrați în Biserică pentru a facilita aderența populației la principiile și ideologia socialiste. Însă, autorul bulgar citează din Berdiaev care afirma că „Biserica Ortodoxă a avut momentele sale de păcat istoric, în cea mai mare parte în legătură cu dependența sa externă față de stat, dar învățătura Bisericii, calea ei spirituală interioară nu a fost supusă denaturării.”

În acest context, devine legitimă observația că dacă integrarea economică și politică a acestora în cercul statelor occidentale libere și prospere să fi fost declicul și nu vreo anumită amprentă confesională. Spre deosebire de Djankov și Nikolova, Stanchev oferă o imagine fidelă a Ortodoxiei în perioada otomană. În perioada Evului Mediu, mănăstirile ortodoxe utilizau instrumente financiare destul de empirice, administrau averi și erau centre educaționale dinamice și influente, asemenea celor benedictine din Europa de Vest. Un istoric american de origine sârbă de la Universitatea Rutgers, Traian Stoianovich (1921-2005), demonstra rolul economic benefic pe care l-au avut negustorii ortodocși în Balcani cel puțin în perioada secolelor XIV-XVIII. După cucerirea independenței față de Poartă în secolul al XIX-lea, unele state ortodoxe au înregistrat datorii publice extrem de mari (ajungând până la incapacitate de plată în cazul Greciei) din cauza sectorului public supradimensionat. Cauza era reprezentată de faptul că statul nou creat avea nevoie de infrastructură, cohorte de birocrați și armată. Nu se poate imputa această situație valorilor religioase dominante. Deși sunt des invocate în literatura de specialitate, Etica protestantă și spiritul capitalismului a lui Max Weber și Etica catolică și spiritul capitalismului a lui Michael Novak, este necesar să precizăm o lucrare senzațională uitată. Este vorba de cea a teologului ortodox rus, Serghei Bulgakov (1871-1944), numită Economia națională și personalitatea religioasă(1909). Bulgakov explică de ce valorile spirituale și religioase ortodoxe au stimulat revoluția industrială din Rusia și pe antreprenorii naționali în perioada regimurilor autocratice țariste: „Cercetări ale istoriei industriale rusești, în legătură cu biografiile spirituale și cu viața și circumstanțele cotidiene ale întreprinzătorilor pionieri, ar fi descoperit fundamentele etico-religioase ale psihologiei industriei rusești.” O altă teorie îi aparține lui Irinej Dobrijevic, episcop ortodox sârb al Americii de Est, evocată în lucrarea Spiritul ortodox și etica capitalismului: „În materie economică, idealul ortodox a fost acela de a căuta un echilibru între bogăție și sărăcie, între nevoile concrete ale individului și bunăstarea întregii comunități. Creștinismul ortodox nu susține un sistem economic, care să recompenseze lenea și să-i încurajeze pe cei săraci să depindă de pomana din partea statului. Munca productivă este o parte necesară, rânduită de divinitate, a experienței umane. Prin urmare, accentul ortodox este pus pe autosuficiență, promovând în mod ideal o „clasă de mijloc” solidă, care nu caută existența la nivelul de simplă subzistență și nici nu se bucură de excese; ridiculizând un sistem capitalist fără restricții și nereglementat (laissez-faire), în timp ce susține un sistem de piață liberă responsabil din punct de vedere social.”

A pune un semn de egalitate între religia dominantă a unui stat și o serie de atitudini economice și politice (mai ales evaluate după căderea comunismului) ca și cum ar fi fost influențate în virtutea particularităților/ etosurilor religios-culturale este o demonstrație falacioasă și manipulatoare. Chiar dacă sistemul comunist a avut diverse arhitecturi și coloraturi, unele state ex-comuniste fiind mai canonice în aplicarea principiilor marxiste, chiar dacă poziția geografică ar fi putut conturna mai greu influențele Moscovei, după căderea comunismului s-a observat că, în câteva decenii, state care ar fi trebuit, conform teoriei lui Djankov și Nikolova, să fie condamnate la pauperitate și înapoiere economică, au făcut progrese semnificative în toate aspectele vieții social-economice. Viața bate filmul!

Inima sus!

¹ Simeon Djankov & Elena Nikolova (2018). Communism as the unhappy coming. Journal of Comparative Economics 46, p. 719.

² Ibidem, p. 719.

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil. și director al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Institutului de Cercetări Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor