Caută 
3 MIN
* Peste ţară a mai nins, pe alocuri chiar tare, într-unele zone localnicii au simţit cum îi muşcă frigul, pe alocuri chiar gerul, apoi s-a mai înmuiat prin diverse regiuni, zăpada şi gheaţa s-au mai topit, acolo unde a fost cazul, iar unde n-a fost cazul nu s-au topit. În fine, e aproape sfârşit de ianuarie, deci ne putem aştepta la orice…
* Sătenii din Consumatori nu se aşteptau la nimic: pe la 10, adică în zori, după orarul locului, simţind că dimineaţa a adus căldură, s-au îndreptat spre bufet, înotând prin zăpada lipicioasă, şi-au luat pe caiet, apoi au ieşit în faţă, sub streaşină, să fumeze şi să discute despre viruşi, vaccinuri, microcipuri şi arme secrete ruseşti invizibile…
* Lipită de zidul bufetului, în spate, e latrina; pe ea se încălzea la soare, tăvălindu-se cu labele în sus, motanul Neluţu (numele său e modificat periodic de consumatorii care n-au în cinstea cui bea: pe 1 ianuarie ei au ciocnit în cinstea motanului Vasile, care pe 7 a devenit Nelu şi care, pe 10 februarie, va fi Haralambie etc.). Nelu stătea, aşadar, la soare, pe latrină; copilul Mihăiţă a tras în el cu praştia. Nimerit sub coadă, Nelu a sărit pe acoperişul bufetului, frecându-se cu fundul de zăpada groasă, udă, în pantă, care mai avea nevoie, pentru a se desprinde, de o mică zguduitură, mai mică decât cutremurul stârnit de pisica de pe acoperişul din tablă rece…
* Omătul de pe acoperiş a alunecat peste sătenii din faţa localului, transformându-i în oameni de zăpadă. Tot oameni de zăpadă făceau şi copiii sătenilor, pe deluţ; Mihăiţă, care renunţase la praştie, a alunecat la vale cu tot cu bila mare pe care o rostogolea, să o facă şi mai mare. Zăpada fiind lipicioasă, bila (în care se afla Mihăiţă) se făcuse cât un coteţ, la jumătatea pantei, şi cât o căsuţă atunci când a izbit bufetul…
* Cu un minut înainte, femeile din localitate îşi frângeau mâinile şi se tot apropiau de oamenii de zăpadă înşiraţi în faţa bufetului, sub streaşină, de parcă şi-ar fi recunoscut bărbatul, ginerele sau tatăl pe sub stratul gros de nea: "Un' te-ai băgaaat, Giculeee! Ce faci tuuu acolooo, singurel şi reeceee?". În clipa următoare, o buşitură care le-a umplut tuturor urechile cu zăpadă a făcut totul să devină alb…
* Bulgărele cât casa, în care era Mihăiţă, a izbit bufetul; şocul a făcut ca zăpada care îi acoperea pe bieţii oameni să sară cât colo, ei rămânând curaţi şi uscaţi. Femeile au vrut, emoţionate, să-i îmbrăţişeze, dar ei au intrat în bufet să ia câte ceva. Mihăiţă a ajuns, cu boltă, în curtea şcolii, fiind lăudat de doamna învăţătoare, iar motanul Nelu a ajuns în beciul bufetului, printre mii de cârnaţi şi şunci. Singurul care n-a ajuns prea departe e primarul localităţii, care consideră că ar fi meritat mai mult decât funcţia de edil rural, care nu-i aduce mari satisfacţii…
