Caută 
4 MIN
Nici bine nu a fost lansată la apă şi echipa secundă a Politehnicii a stârnit deja controverse serioase. “Ziarul de Iaşi” a stat de vorbă cu mai mulţi oameni implicaţi în activitatea fotbalistică, din Iaşi şi nu numai, şi a tras următoarele concluzii legate de avantajele şi dezavantajele înfiinţării echipei care va debuta în august deşi acum nu are lot de jucători.
1 Spiritul local. Este principalul atu al echipei secunde,. Nu trebuie uitat că Poli a ajuns să aibă mai mulţi străini decât români în lot şi nu va mai rămâne cu niciun ieşean get-beget dacă Mihalache se va retrage la vară. Apariţia în vestiar a unor fotbalişti cu un grad mai ridicat de ataşament faţă de oraş şi echipă ar putea fi astfel un avantaj. Firesc, doar dacă valorile amintite mai sunt cultivate în rândul generaţiilor actuale. Nu în ultimul rând şi gradul de atragere al publicului faţă de o formaţie care conţine cunoştinţe, vecini, rude chiar, poate fi mai ridicat.Un alt atu posibil, al gratuităţii jucătorilor din curtea proprie, nu prea mai stă în picioare de vreme ce Poli, la fel ca multe echipe din prima ligă, a adus în ultima perioadă doar fotbalişti pe care nu s-au plătit sume de transfer.
2 Stafful – prilej de discordie. Aşa cum era de aşteptat, numirea staffului tehnic a stârnit controverse aprinse într-o lume a fotbalului juvenil ieşean plină de mâncătorii.Pe de o parte există cei care susţin numirea lui Andrei Marian, tehnician care a lansat cele mai bune produse ieşene din ultimii ani, Creţu şi Panţîru şi a condus echipele sale spre un titlu naţional la copii şi un argint obţinut la juniori B. În plus, prin numirea lui Marian se speră oprirea exodului de jucători de la LPS spre alte cluburi şi redirecţionarea acestora spre Politehnica. Nu în ultimul rând, se spune că rezultatele submediocre obţinute la Centrul de Copii şi Juniori al Politehnicii, numit pompos Academie, în ciuda peisajului, nu a propulsat serios un alt nume.
De cealaltă parte, a contestatarilor, argumentele sunt legate de faptul că Marian nu are nici măcar licenţă UEFA A, aşa cum au câţiva antrenori de la Poli, de orgoliul exacerbat etalat de acesta până acum în duelurile contra Politehnicii,sau de tăierea aripilor tehnicienilor din curtea proprie, care nu vor mai avea nicio tragere de inimă dacă nici măcar la “satelit” nu sunt promovaţi. Nu în ultimul rând, controverse sunt legate şi de creşterea personalului implicat în sectorul juvenil, şi aşa supradimensionat, încă de la vârf, Academia având doi conducători! Implicit, va apărea o creştere a bugetului unui club care trece printr-o perioadă vitregă din punct de vedere financiar.
De altfel, schema de personal a Politehnicii II a stârnit multe ironii, la fel ca videoclipul de prezentare a antrenorilor, care se adaugă pe lista unor inţiative de promovare cu gust îndoielnic, care le completează pe cele cu erori gramaticale. De pomină este italienizarea denumirii echipei care va juca în comumele ieşene, “Primavera”, ori titulatura “administrator-delegat”, folosită extrem de rar în România, la Liga I, atribuită lui Anton Heleşteanu.
3. Situaţia economică. Înfiinţarea Politehnicii II poate atârna greu din punct de vedere financiar. Mai multe cluburi cu potenţă din fotbalul românesc au renunţat în timp la ideea de a avea “sateliţi” din cauza cheltuielilor mari, un buget pentru Liga a III-a fiind chiar şi de 300 000 de euro anual! Astfel, investiţia într-o astfel de echipă nu poate fi amortizată decât dacă se vor vinde jucători pe sume frumuşele. Tocmai de aceea, multe dintre formaţiile din elită au apelat la alte metode. Au desfiinţat echipa secundă şi au aplicat altă politică pentru jucătorii tineri: jocuri în Liga Elitelor la juniori, unde sunt echipe şi terenuri bune şi, la finalul junioratului, împrumutul celor talentaţi la formaţii din eşalonul trei sau chiar doi, unde “regulile under” sunt mult mai aspre decât la Liga I. Logic, în Liga a II-a sau a III-a jucătorii cresc mai bine decât la Liga a IV-a, unde va juca Poli II şi unde posibilitatea de progres este îndoielnică, ţinând cont de calitatea adversarilor şi a terenurilor. În plus, prin împrumuturi, clubul-mamă nu cheltuieşte nimic cu jucătorii la final de juniorat. Iar monitorizarea acestora poate genera şi descoperirea altor tineri din eşaloanele inferioare, care pot fi achiziţionaţi la preţuri modice.
Concluzii. Poli II este un pas care dă bine la public, oferă o şansă importantă produselor locale, însă trebuie gestionat cu maximă eficienţă pentru ca existenţa echipei să fie justificată, atât din punct de vedere al produselor livrate echipei mari, dar mai ales economic.
foto www.politehnicaiasi.ro
