Politici de democratizare

1. Acordarea dreptului de vot tuturor persoanelor care au drept legal de reşedinţă în România (adică extinderea dreptului de vot de la cetăţeni la rezidenţi).

2. Introducerea votului prin corespondenţă şi a votului electronic pentru a uşura exercitarea dreptului de vot.

3. Recunoaşterea dreptului de a candida pe liste cetăţeneşti la alegerile locale (adică acest drept să nu fie recunoscut doar partidelor şi candidaţilor independenţi, ci şi grupurilor ad hoc formate din minim 3 persoane cu drept de vot).

4. Acordarea dreptului de vot de la 16 ani – vârstă de la care cetăţenilor români li se recunoaşte dreptul la muncă fără acordul părinţilor.

5. Finanţarea pe vot a partidelor politice, nu pe procent ca acum – lucru care ar stimula partidele să iasă din zona electoratelor captive şi să nu se mai bucure de absenteism.

6. Schimbarea sistemului de vot pentru a asigura o reprezentativitate cât mai mare şi un spoiler effect cât mai mic. Preferatul meu e o combinaţie între sistemul cu liste deschise şi approval voting cunoscută sub numele de panachage – plus NOTA (none of the above – niciunul dintre cei de mai sus) dacă nu preferi niciun candidat de pe nicio listă.

La alegerile personalizate (primar, preşedinte etc.) prefer approval voting plus NOTA.

7. Măsuri prin care Parlamentul şi celelalte autorităţi cu rol de reprezentare (consiliul local, consiliul judeţean) sunt cu adevărat reprezentative nu doar din punct de vedere politic, ci şi din punct de vedere social:

– cote de gen;

– cote pentru grupuri vulnerabile (în principal persoane cu dizabilităţi şi minorităţi vulnerabile);

– exceptarea de la finanţare publică a partidelor care nu respectă sistemul de cote.

8. Asigurarea dreptului cetăţenilor de a interveni în procesul legislativ prin posibilitatea de a introduce amendamente la proiectele de legi (respectiv la proiectele de hotărâri ale consiliilor locale/ judeţene).

9. Formalizarea în sens democratic a raporturilor dintre majoritate şi opoziţie în forurile reprezentative (Parlament, consilii locale/ judeţene), adică înţelegerea şi respectarea rolului opoziţiei de filtru de control al majorităţii: 

– selectarea preşedinţilor camerelor/ consiliilor exclusiv din rândul opoziţiei;

– selectarea preşedinţilor de comisii exclusiv din rândul opoziţiei;

– numirile la conducerea instituţiilor aflate în subordinea forurilor de reprezentare să se facă cu majoritate calificată (două treimi sau trei sferturi, în funcţie de situaţie), astfel încât opoziţia să aibă şi ea un cuvânt de spus.

10. Transformarea autorităţilor şi a instituţiilor publice în centre de promovare a drepturilor omului

– prin elaborarea şi distribuirea periodică de pliante şi broşuri care să educe cetăţenii cu privire la drepturile lor;

– prin politicile de angajare de personal – respectarea standardului de „equal opportunity employer” (angajator care oferă şanse egale tuturor potenţialilor angajaţi);

– prin politicile de achiziţii (astfel ca achiziţiile să se poată face doar de la firme care respectă drepturile angajaţilor).

11. Selectarea liderilor partidelor politice şi a candidaţilor acestora la funcţii publice alese prin alegeri primare deschise – la care să aibă drept de vot nu doar membrii de partid, ci şi cetăţenii în general.

12. Aplicarea corespunzătoare a măsurilor 2 şi 6-10 în organizarea internă a partidelor politice şi în interacţiunea dintre ele şi cetăţeni, astfel încât partidele să devină ele însele organizaţii democratice şi de promovare a democraţiei prin chiar modul de organizare şi de funcţionare.

Astea ar fi măsuri care ar transforma România într-o democraţie liberală avansată. Pe de altă parte, nu ştiu niciun lider politic care să militeze pentru aşa ceva – nici cu privire la reformarea instituţiilor şi a practicilor democratice în general, nici cu privire la reformarea partidului din care face parte.

PS M-am concentrat aici exclusiv pe democratizarea în sensul de întărire şi extindere a democraţiei liberale. De-asta nu am inclus şi măsuri de democraţie deliberativă şi participativă încă şi mai SF din perspectiva publicului în general şi a politicianului român în particular.

Dar, dacă ne dorim cu adevărat o democraţie avansată, ar trebui la un moment dat să vorbim şi despre ele. Aici mă gândesc în primul rând la bugetarea participativă şi la mecanisme de elaborare a politicilor prin deliberare colectivă (wiki-governance), cu accent mai mult pe mediere consensuală decât pe vot.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video