Povestea lui moş Teacă de Bahlui, varianta sepepe

Căci, dacă nu ştiaţi, căci aveau cu toţii mare obidă pe el, pe motiv că îi freca de le săreau fulgii, şi numai aiurea şi degeaba, atunci când venea vreun demnitar important prin târg, situaţiune unică în care sepepistul era pentru toţi ţaigherii şi mamă şi tată.

Ei bine, atunci când am scris noi la gazetă toată tărăşenia asta cu accidentul şi cu pensionarea lui pe şestache, prin mediile încaschetate din oraş s-a vorbit intens despre faptul că domn colonel era cât pe ce să devină gheneral, în ciuda dosarului penal pe care îl avea. Ştiţi de unde au plecat toate informaţiunile astea, stimabililor?

Cică domn colonel, în timp ce era în proces cu cazul de accident făcut la volan cu beutură la bord, advocatul l-ar fi sfătuit că ar da tare bine în instanţă dacă ar aduce niscai recomandări de la oameni cu greutate, care să zică ce bun şi ce profesionist este el, şi ce mare pagiubă ar fi pentru soţietatea ieşeană dacă el ar fi condamnat. Iar omul a înţeles şi s-a apucat de lucru.

Cine sunt onorabilii care au căzut în plasă? Ei, hai că aicea e şi mai haios… Aşa că ia-n prcedeţi să cetiţi şi pulsuleţul următor!

Cine a căzut pe interceptări: trei nume grele

Aşadar, cam ăsta a fost şpilul cu colonelul sepepist carele chipurile voia să fie gheneral: sfătuit de advocat, omul umbla ba pe la unul, ba pe la altul, toţi oameni de bine şi cu prestaţiune în târg, ca să ceară recomandări. Însă acestora nu le spunea că astfel de recomandări îi trebuiesc în instanţă, ci avea o poveste mult mai romanţioasă.

Cică domn colonel le spunea acestora că şefii ăi mari de la Bucureşti i-ar fi propus să îl facă gheneral, dar pentru asta trebuie să aducă niscai recomandări locale.

Fapt este că omul a cerut mai multe, dar de la trei personagii mai de soi a primit sigur. Iar cei trei care le-au dat au fost, în ordinea sosirii: de la metropolit (deh, om milos), de la şeful jăndarilor (deh, cică amici de şpriţ) şi de la o madamă parlamentar (despre care se crede că avea o relaţie de familie cu împricinatul, prin consorţul militar). Mnoah, pretenul la nevoie se cunoaşte: nu aşa era vorba aia?

Şi cine nu mai prinde vacanţa afară

Una scurtă la final şi despre lideri mai de soi, de la Bucureşti.

Moliceanu, numărul doi în stat, de-un paregzamplu, cică a fost ieri turnat cap-coadă de prinţesa Lia la instanţa Înaltei Curţi, prinţesă care a spus tot-tot, în dosarul cu retrocedările alea cu pagubă de sute de milioane de euro adusă statului, de teamă că va ajunge la zdup la puşcăria de femei de la Târgşor. Cunoscătorii mai zic că Moliceanu, la cât de repede merge procesul, nu mai prinde vacanţa de vară, căci sentinţa va veni prin mai-iunie.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!