Primărie pusă să plătească bani grei: nu a retrocedat unei ieşence timp de 30 de ani 2 ha de teren

În anii ’30, bunicul Jeanei L. deţinuse pe moşia Şcheia, chiar în faţa conacului, o suprafaţă de 2,02 ha de teren arabil. Terenul fusese preluat în cadrul unei cooperative agricole de producţie, iar proprietarul murise, fără a-l mai vedea înapoi. La doar o lună după apariţia primei legi a fondului funciar, în 1991, Jeana L. şi-a cerut pământul înapoi. Titlul de proprietate a fost emis însă abia în 2003, dar în locul comunei A.I. Cuza, unde se află satul Şcheia, a fost trecut numele comunei Heleşteni. Modificarea titlului de proprietate a impus o acţiune în instanţă, finalizată doi ani mai târziu. Însă, titlul de proprietate exista, pământul, nu. Demersurile făcute de Jeana L. la primăria comunei au primit constant acelaşi răspuns: nu există suficient pământ pentru punerea efectivă în posesie.

În cele din urmă, femeia s-a întors în instanţă. E a cerut în 2006 obligarea primăriei A.I. Cuza la plata a 100 de lei ca daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere a retrocedării. Acţiunea a fost admisă, dar timpul a continuat să se scurgă fără ca femeia să-şi primească pământul. O nouă acţiune în instanţă a început în 2017, Jeana L. cerând de această dată transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. Juridic, procedura este necesară pentru ca daunele să poată fi efectiv încasate. Trecuseră deja 3.790 de zile de când instanţa aprobase plata de daune, deci suma pretinsă a fost de 379.000 lei. În 2019, Judecătoria Paşcani a aprobat cererea, dar a cenzurat drastic cuantumul daunelor. Magistraţii s-au raportat la valoarea de piaţă a terenului arabil în A.I. Cuza, de 0,25 euro/mp, stabilind despăgubiri de 23.028 lei.

Sentinţa a fost contestată de Jeana L. Ea nu ceruse bani în locul terenului, ci terenul, plus daune compensatorii pentru faptul că nu-l putuse folosi 12 ani de zile. Femeia nu a mai apucat să vadă finalul procesului, dar acţiunea a fost continuată de moştenitor. În faţa Tribunalului, explicaţiile primăriei A.I. Cuza au fost aceleaşi. Comuna avea un deficit de 130 ha de teren, diferenţa dintre suprafeţele cerute de foştii proprietari şi cele disponibile efectiv. Primăria ceruse pământ de la Agenţia Domeniilor Statului (ADS), pentru a putea face punerile în posesie, dar nu primise nimic. Mai exista disponibilă doar păşunea comunală. Unii foşti proprietari acceptaseră păşune în loc de teren arabil, dar Jeana L. refuzase. De altfel, nici nu se ştia amplasamentul exact al vechii proprietăţi.

Argumentele primăriei au fost însă demontate pe rând, după cum aveau să constate judecătorii. La dosar nu a fost depusă nicio adresă emisă de primărie prin care Jeanei L. să-i fie propusă punerea în posesie pe păşunea comunală. Amplasamentul vechii proprietăţi era cunoscut cu precizie: tarlaua 61, parcela 417, lotul 94. Deşi primăria pretindea că atribuise în posesie tot terenul disponibil la nivel local, reprezentanţii comunei nu putuseră spune cui dăduseră terenul revendicat. Deci, acesta era liber. De altfel, doar 56 ha din cele 64 ha ale tarlalei fuseseră retrocedate, pentru diferenţă neexistând titluri de proprietate emise. Culmea, chiar în 1991, ADS predase primăriei A.I. Cuza 3,21 ha de teren, care cuprindea şi suprafaţa reclamantei tocmai pentru puneri în posesie. „Din tot probatoriul administrat rezultă că nu există nici un impediment obiectiv care să facă imposibilă punerea în posesie a reclamantei cu suprafaţa de 2,02 ha pe vechiul amplasament din extravilanul comunei Al. I. Cuza, producând reclamantei-apelante un imens prejudiciu, lipsind-o pe aceasta de posibilitatea de a-şi exercita prerogativele dreptului de proprietate, de a dispune de teren, de a obţine actele de proprietate. Reiese reaua-credinţă a pârâtului care, fără nici o justificare întemeiată, nu a procedat la punerea în posesie a reclamantei-apelante vreme de 12 ani şi 3 luni (până la momentul introducerii acţiunii), astfel încât transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii este întemeiată”, au constatat judecătorii.

Nici magistraţii Tribunalului nu au acceptat însă acordarea despăgubirilor în cuantumul pretins. Ei au admis că judecătorii păşcăneni greşiseră raportându-se la valoarea de piaţă a terenului, considerând că mai adecvată ar fi fost luarea în calcul a valorii de folosinţă. Dacă ar fi fost cultivat cu grâu, terenul ar fi adus venituri de 42.214 lei, conform unei expertize agricole depuse la dosar. Acesta a fost şi cuantumul despăgubirilor pe care judecătorii au dispus ca primăria comunei să le plătească. Recursul declarat de primăria A.I. Cuza a fost declarat nul de magistraţii Curţii de Apel ieri, sentinţa devenind astfel definitivă.