Procurorii ieșeni cer spor de 25% pentru că lucrează cu secrete de stat. Ei au deja un spor de confidențialitate

Acţiunea grupului de procurori ai parchetelor de pe lângă judecătoriile ieşene a fost înaintată în aprilie anul trecut. Ei au cerut includerea în salariul de bază a unui spor de 25% deoarece ocupă funcţii cu acces la informaţii clasificate din categoria secretelor de stat. Procurorii şi-au argumentat solicitarea prin faptul că, prin natura funcţiei, pot fi oricând traşi la răspundere penală pentru divulgarea informaţiilor clasificate pe care le deţin prin statutul lor profesional. Un astfel de spor este plătit personalului militar, poliţiştilor, dar şi personalului civil din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională. Sporul nu este încasat însă de procurori, deşi sunt salarizaţi în baza aceleiaşi legi şi ocupă acelaşi tip de funcţii.

„Prin neacordarea sporului tuturor categoriilor de salariaţi care, prin natura funcţiei şi, implicit, a activităţilor pe care le desfăşoară, au acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat, este încălcat principiul fundamental constituţional ce vizează nediscriminarea, coroborat cu reglementările internaţionale în materie, respectiv cu dispoziţiile art. 7 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la o protecţie egală a legii împotriva oricărei discriminări şi dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare”, au arătat procurorii. Aceştia au subliniat că sporul cerut nu este similar sporului de confidenţialitate de 15% care vizează toate celelalte informaţii de care iau cunoştinţă în exercitarea profesiei şi pentru care nu există prevederi speciale de protecţie.

Prin acţiunea lor, procurorii au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe cel de pe lângă Curtea ieşeană de Apel, Parchetul de pe lângă Tribunal şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Reprezentanţii celor două parchete ieşene au arătat că nu fac altceva decât să împartă banii pe care îi primesc de la Bucureşti. Salariile sunt stabilite de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, nu la nivel local. Pe de altă parte, dacă reclamanţii erau nemulţumiţi de salarii, nu aveau decât să atace ordinele prin care le-au fost stabilite lefurile. Or, astfel de contestaţii nu fuseseră depuse. Reprezentanţii legali ai Parchetelor au apreciat că sporul de confidenţialitate de 15% primit deja de procurori acoperă şi secretele de stat pe lângă cele de serviciu, nefiind deci justificată acordarea încă unui spor. „În acest context, a primi susţinerile reclamanţilor ar echivala cu acordarea pe cale judiciară a unui spor aflat deja în plată. Mai mult, dispoziţiile legale care reglementează acordarea sporului în discuţie nu disting în privinţa nivelului de acces la informaţii clasificate şi funcţia deţinută de persoana care are acces la aceste informaţii”, au argumentat aceştia.

O poziţie similară a fost adoptată şi de reprezentanţii Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Aceştia au invocat o decizie din 2008 a curţii supreme care statuta că sporul de confidenţialitate de 15% se cuvine celor care gestionează secrete de stat şi secrete de serviciu, indiferent de funcţiile pe care le ocupă. Încă un spor, de 25% era inacceptabil. „A primi susţinerile reclamanţilor ar echivala cu acordarea pe cale judiciară a unui spor aflat deja în plată”, au subliniat reprezentanţii Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Magistraţii Tribunalului au respins ideea că procurorii ar fi trebuit să conteste mai întâi ordinele prin care li s-au stabilit salariile. Această obligaţie apărea dacă era vorba de o acţiune în contencios administrativ. Pe fondul cauzei, judecătorii au remarcat că legea enumeră limitativ categoriile profesionale care beneficiază de sporul de 25%. Legiuitorul voise să dea acest spor poliţiştilor, nu şi magistraţilor. Era manifestarea voinţei sale, iar Tribunalul nu putea să o modifice. Pe de altă parte, discriminarea poate viza rasa, naţionalitatea, etnia, limba, religia, convingerile politice, orientarea sexuală, bolile cronice ori sexul, dar nu o categorie profesională în ansamblu. „Reclamanţii şi destinatarii legii invocate (a salarizării unitare, n.r.) fac parte din familii ocupaţionale distincte, Justiţie, pe de o parte, şi Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională, pe de altă parte. Prin urmare, cele două categorii desfăşoară activităţi diferite, în condiţii diferite, astfel încât simplul fapt că ambele categorii de personal au acces la documente clasificate nu poate atrage o salarizare similară”, au arătat judecătorii.

Aceştia au subliniat că ţine de prerogativele legiuitorului stabilirea sporurilor pe diferite categorii profesionale, fără ca acest lucru să reprezinte o discriminare. Parlamentul, nu instanţa, are căderea de a stabili ce sporuri acordă şi cui. „În concluzie, reclamanţii solicită de fapt o modificare a cadrului legal de reglementare a salarizării în cazul unei familii ocupaţionale, prin preluarea unor reguli aplicabile în cazul unei alte familii ocupaţionale, aspecte ce depăşesc limitele controlului judecătoresc”, au conchis judecătorii. Opinia Tribunalului poate fi contestată în faţa Curţii de Apel.