Promovare cu sula-n coaste

Un articol scris recent de redactorul sportiv al „Ziarului de Iaşi” , Ovidiu Minea, arată cu argumente greu de combătut că sezonul acesta este cel mai nimerit pentru a ataca revenirea Politehnicii Iaşi în primul eşalon al fotbalului românesc. De fapt, aceasta se arăta pe hârtie şi în vorbe şi în 2021. Acum pregătim terenul pentru marea promovare, lucrăm cu economie, cu un antrenor onest, dar fără prea mare reputaţie, nu cheltuim cu transferuri, iar în 2022 pornim cu motoarele turate la maximum şi cu toate pânzele sus spre ruta mult râvnită a promovării. Deci, dacă luăm de bune declaraţiile de anul trecut, acum trebuia să fie edificate scheletul, musculatura şi sistemul nervos ale echipei râvnitoare la Liga I. Or, la ora actuală, echipa e în stare de miuţă, antrenorului Costel Enache i s-a spus pa, iar ideea care se strecoară prin minţi este a amânării cu încă un an a promovării, urmând ca acum să pregătim iarăşi sus-pomenita anatomie. Nu e greu de făcut trimiteri la obişnuita cutumă a echipelor dependente de primării în special şi de politică în general: performanţa în anii bisecţi, ştiut fiind că în aceşti ani speciali sunt programate alegeri locale. Conducătorii fotbalului nostru mult iubit ne asigură că nici nu poate fi vorba de altceva decât de promovare anul viitor. Într-adevăr, „promovarea în anii bisecţi” este o idee cu două tăişuri, fiindcă, dacă e adevărată, concurenţa devine sfâşietoare, deoarece nu pot promova toate echipele finanţate de la buget în acelaşi an (bisect!). Apoi, la modul în care arată politica românească şi ieşeană, nu par a fi o miză atât de mare alegerile astea, încât să fie musai nevoie de condimentele fotbalului.

Atunci, dacă bani sunt, dacă antrenorii de succes se bat la poarta Politehnicii pentru un pic de atenţie, dacă cu transferurile nu ne grăbim (că doar L2 începe în august!) hai să promovăm. Mai ales că articolul la care am făcut referinţă arată că nu prea avem cu cine ne batem. CSA Steaua n-are voie, Dinamo are voie, dar nu poate, iar auzind de Chiajna sau Slobozia ne umflă râsul…

Problema nu este chiar atât de simplă. Mulţi ar vorbi de echipe apărute peste noaptea din spuma mării sau a gârlei. Amintiţi-vă de Turris Turnu Măgurele, echipă apărută şi dispărută în ritmul lui Liviu Dragnea. O structură nouă nu poate promova imediat, iar soluţia mai primejdioasă pentru şansele ieşenilor este o infuzie puternică de capital la unul dintre pizmaşi. Pericolul cel mai mare se numeşte tot Dinamo, în ciuda neputinţei cronice a „câinilor roşii” în a încropi un model de organizare. Dar, Dinamo, ne place, nu ne place, reprezintă un brand girat de performanţe în fotbal şi, deci, atractiv pentru investitori. Cât despre politicieni, ce imens capital ar însemna „ieşirea din groapă” a învingătoarei HSV. Uşor de presupus!

Indiferent de Dinamo, CSAS sau tigrişorii din Bărăgan, o concluzie obligatoriu de tras este că revenirea în Liga I trebuie tratată cu atenţie maximă şi mai mult cu ochii aţintiţi în curtea proprie, nu prin căprăriile vecinilor. Aşa cum am menţionat anterior, sezonul care a trecut a fost tratat superficial şi nu a adus nimic în perspectiva resuscitării Politehnicii. Indirect, conducătorii din Copou au acceptat asta şi vorbesc frumos despre viitor. În special, Cornel Şfaiţer care nu are nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce s-a întâmplat în 2021.

Deocamdată, doi antrenori au refuzat Politehnica, dar clubul ne asigură că săptămâna viitoare echipa va avea bancă tehnică. Şi apoi, vor veni jucători buni cu care să se atace promovarea. Am putea să le mai acordăm un vot de încredere şi să sperăm la realizarea obiectivului mult dorit, chiar dacă încropirea viitoarei echipe are nevoie şi de puţintică răbdare şi de oleacă de timp. Dar cine v-a interzis, dragi manageri, să folosiţi răgazul de un an pe care înşivă vi l-aţi acordat?