Proza scurtă-rafinată „muzică de cameră”: Richard Ford

Richard Ford este un invitat de prim-plan, al valorii (o recunoaştere nu doar în spaţiul cultural de acasă, ci în lume), la iminentul FILIT – 2019. Romancier (premiul Pulitzer şi PEN – Faulkner Award for Fiction, ambele în 1995, pentru Independence Day), este şi un veritabil Maestru al prozei scurte (PEN/Malamoud Award, 2001, pentru excelenţa creaţiei sale ca autor de short stories). Din opera devenită accesibilă şi în versiuni româneşti, apărute la Humanitas, Vellant şi Black Botton Books, am ales să scriu despre prozele din Rock Springs (trad. Marius Chivu, la ultima editură deja menţionată, 2017), parte dintre ele obiect al unui eseu pentru revista ieşeană Expres cultural, pe altele, doar prea în treacăt amintite acolo, rezervându-mi-le pentru a le prezenta cititorilor ZDI. În definitiv, FILIT nici nu se vrea, nici nu trebuie să devină, un eveniment de superioară altitudine a calităţii închis publicului mai larg, dimpotrivă, ideea-vector proprie lui e tocmai o modelare, nepedantă, a gustului şi exigenţelor cititorilor, pasionaţilor de literatură, prin contact direct şi dialog cu proeminenţi creatori români şi străini. Şi cărei căi de acces i s-ar potrivi mai bine arta unui mare autor de short stories, ca americanul Richard Ford (n. 1944, în Jackson, Mississippi), decât pagina de ziar, de care se şi leagă, în ţările anglofone, popularitatea de invidiat a genului, emulaţia unei competiţii fără urmă de complex faţă de roman, cum se întâmplă, cam peste tot, elsewhere.

Deşi "genul scurt", stilistic şi compoziţional cunoaşte rigori şi autoexigenţe, de fineţe, superioare libertăţilor, pe aceleaşi direcţii, ale romanului, acestui "elitism" (sau, poate mai curând, aristocratism formal) nu-i corespunde şi vreun "limitativ" câmp tematic şi de cuprindere/ captare a imaginii lumii şi omenescului. Toate personajele celor zece proze ale volumului în discuţie sunt ale unei Americi de toate zilele, niciunul nu vine din vreun mediu social privilegiat, sunt printre ei destui blue collars, inşi obişnuiţi, din working-class sau, cel mult, middle-class, nu puţini dintre ei de-a dreptul marginali, certaţi cu legea, dar cu sau fără "cuminţenia" şi previzibilul unor tipare de viaţă de common people, autorul nu pe ineditul, spectaculosul sau bizareria unui epic aparte, stufos, capricios sau şocant, mizează, ci pe cu totul alt soi de "atuuri" şi calităţi, nu doar "efecte", ale viziunii sale. El excelează, simţi asta încă de la primele titluri din sumar, în decantarea subtilă, fără îngroşări, a unor esenţe şi nuanţe de preţ, din atât de obişnuitul, cotidianul chiar, ale unor vieţi ca atâtea altele, s-ar părea, înecate în repetitivul şi previzibilul lor. Aşa cum îi apar lui Richard Ford, graţie unei înţelegeri şi empatii speciale, astfel de oameni şi existenţe acced la ceva ce scoate "imaginea" lor, convingător şi cu vigoare, din cenuşiul, mediocritatea sau déjà-vu-ul condiţiei lor, altfel prea superficial văzută şi "evaluată". O face, însă, fără ostentaţia vreunei zgomotoase "reliefări", deloc paradoxal, potenţarea vine din însăşi discreţia unei atare poetici, aptă să perceapă adâncuri fulgurant dezvăluite.

Jack Russel, din Great Falls, are "surpriza" găsirii acasă a unui tânăr intrus, bănuit a fi amantul soţiei. Nimic din repertoriul clişeelor literare pentru ieşirea din asemenea "situaţii". Un (fost) calm familial prăbuşit instantly, ruptură pe loc între soţi, deruta tatălui, aparent comică, receptată în nota ei de adevăr omenesc elementar de către fiul narator, sensibilitate şi minte întrebătoare, cu rostul său, metaforic vorbind, de "cutie de rezonanţă" a tot ce se întâmplă nu numai între "actorii" neaşteptatei drame, ci şi (mai cu seamă) în ei (inclusiv acel Woody), atât cât lăuntricul se lasă nu ghicit, dar nebulos întrevăzut, ipotetic "sondat". Staticei ordini acum răvăşite nu-i succede o limpezire, substanţa prozei, impresia de fluiditate a ceea ce ea captează sugestiv şi mişcător, ecoul acestora, durabil în cititor vin nu din nucleul epic, ci din "muzica de cameră", bemolizată, a orchestrării de stări şi semne, de climat interior, în multiple refracţii, ce-i compun atmosfera. Aceeaşi frustrare a aşteptărilor (răsturnare de poncife) şi difluenţă a raporturilor (şi a încărcăturii lor de afect, rivalitate, incertitudini şi temeri), atitudini, reacţii, între Russ, naratorul, soţia sa Arlene şi Bobby, fostul ei soţ, acesta din urmă în pragul detenţiei la care a fost condamnat (Iubiţi). Piesa titulară (Rock Springs), narată clasic, la persoana a treia, o are în prim-planul de tâlc al rupturii dintre ei pe Edna, iubita sătulă de provizorat, cu o maşină furată, din motel în motel, sub nume schimbat şi fără bani. Dar cu un final, de benefic "reflux interior", al bărbatului care, surprinzătoare răsfrângere a adevărului rostit, neîndulcit, de femeie, se vede pe sine ca din afară, înţelegând. Dominanta: o polifonie a stărilor şi a sugestiilor, a întrebărilor şi a începuturilor de înţelegere, toate altfel decât până atunci.

Sunt şi pagini, dincolo de nelipsite umbre şi tensiuni, în fond mai luminoase (Copii, Prada iernii), altele ale unor contururi de caractere şi existenţe "în derivă" (Imperiu, La câini) sau de sugerat şi difuz climat cehovian, de dramă, "mocnită" (Optimişti), una singură de (cu temei) bănuit subtext psihanalizabil ca demers circular al protagonistului Eddie Starling din Artificii, între gelozia faţă de Reinert, fostul soţ al lui Lois, şi "vindecarea" de ea. Dar preferata mea între toate, pentru subtilitatea pătrunderii în adâncuri şi "pliuri" interioare, rămâne ultima din "cuprinsul" volumului, Comunist, în care un incident/accident de vânătoare devine răscrucea-test, ireversibilă, a respingerii de către Aileen, mama teenager–ului narator, Les, fără urmă de ezitare, a tot ce se lasă întrevăzut în barbaria sufletească (inconştientă de sine) a lui Glen Baxter, bărbatul iubit, vinovatul de chinurile păsării doborâte, dar nu şi ucisă. Ca şi "detaliul" (apelul telefonic al unui necunoscut, Jeff, din Artificii), apt să ilumineze altfel acolo, retrospectiv, ansamblul textului, finalul acelei expediţii de vânătoare, în trei, e unul de indubitabilă artă a surprinderii unui omenesc de profunzime în mobilitatea şi nobleţea reconfigurării lui, revelatoare de esenţe şi nuanţe subtile. "Cvartete", "trio-uri", viguros-delicata "muzică de cameră" a unui Maestru (la griffe de maître) contemporan al prozei scurte: americanul Richard Ford.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic şi istoric literar