Psihologul de weekend: Dezavantajele ieșirii din izolare

Deși a fost atât de așteptată și dorită relaxarea, se pare că românii se confruntă cu o serie de neplăceri venite odată cu aceasta.

• Readaptarea la locul de muncă – poate reprezenta o problemă din punctul de vedere al programului și al sarcinilor cu deadline, corpul și mintea fiind obligate să se acomodeze într-un timp relativ scurt pentru a putea face față și a menține postul ocupat în cadrul companiei în care individul este angajat. Motivația extrinsecă vine din dorința câștigului material, redresarea financiară având o însemnătate uriașă.
• Dificultăți financiare – persoanele care și-au pierdut locul de muncă sau care au rămas fără propriul business au de suferit pe termen îndelungat, comparativ cu cele ce se reîntorc în câmpul muncii, reluând activitățile anterioare începerii pandemiei. Cei din prima categorie vor avea nevoie să creeze, să gândească noi oportunități de câștig, să se înarmeze cu răbdare și să testeze. Un eșec i-ar putea arunca în stări depresive, tentative de suicid, dat fiind faptul că situația actuală nu ar mai permite experimentări, totul pornind de la 0.
• Reintegrarea în societate – contactul cu ceilalți poate deveni extrem de obositor sau incomod, în condițiile în care timp de două luni, distanțarea fizică și-a pus amprenta. Apropierea emoțională, afecțiunea se pot amplifica atunci când este interzis contactul fizic sau din contră, se pot diminua sau șterge. Relațiile care au fost cu adevărat importante și de calitate se vor menține chiar și după încetarea acestei perioade critice. Este un prilej grozav de a putea selecta oamenii pe care vi-i doriți aproape.
• Teama că pericolul infectării este încă prezent – starea de alertă menține ideea de pericol și precauție, lucru ce le va putea afecta în continuare funcționarea optimă celor care au avut manifestări ipohondrice pe toată durata izolării. Acestea se pot amplifica atât în cazul celor ce vor ieși din casă pentru o plimbare mai lungă care să nu aibă alt scop în afara celui recreativ, persoanele putându-se simți vinovate că și-au pus prorpiile vieți și ale altora în pericol, dar și în cazul celor ce aleg să rămână în continuare izolați la domiciliu gândindu-se că o simplă ieșire la magazin sau contactul cu cel ce le aduce cumpărăturile necesare, îi va îmbolnăvi din cauza faptului că relaxarea aduce cu sine îmbulzeală în spațiul public și iresponsabilitate.
• Lipsa posibilității de a merge în vacanțe din cauza restricțiilor – concediile mereu au reprezentat un prilej de bucurie, relaxare, timp cu familia sau prietenii. Odihna nu ar fi nevoia de bază în situația dată, ci reducerea sau eliminarea stresului ce a caracterizat perioada izolării. De asemenea schimbarea mediului poate reprezenta și o modalitatea optimă de a putea face față rutinei ce se va reinstala imediat după ce lucrurile vor intra în normal. Cazurile persoanelor ce au prezentat elemente de psihopatologie ( anxietate, depresie, ipohondrie – în forme ușoare sau moderate ) pot fi combătute prin refugierea în natură, aspect ce redă echilibrul interior, liniștea, satisfacția din punct de vedere al calității vieții, dar și redobândirea controlului. Vacanța reprezintă locul în care cu adevărat ne bucurăm de copilărie, totul desfășurându-se fără un program, fără sarcini, plăcerea, interesul și fericirea fiind singurele emoții care ne inundă.
• Aglomerarea traficului – un alt factor important de stres care este caracterizat de poluare intensă, blocaje care pot genera furie, agitație, tensiune, violență fizică sau verbală. Emoțiile negative resimțite pot avea consecințe pe termen mai lung, chiar și după stingerea situației neplăcute din trafic, individul rămânând cu un disconfort psihic și emoțional pentru un interval mai mare de timp.

Răbdarea, înțelepciunea și empatia sunt calitățile pe care vă recomand să le lăsați să vă ghideze în viitorul apropiat.

Psihoterapia joacă un rol extrem de important! Apelați la terapeut atunci când simțiți că emoțiile nefavorabile au pus stăpânire pe minte și trup sau dacă doriți să accelerați procesul recuperării.

Psiholog Monica Dobrea