Puţin despre fieful diletanţilor cu bani: societatea civilă

E de găsit pe Net, destul de lesne. Sunt luate la bani mărunţi vreo 12 posturi de televiziune şi portaluri de ştiri din zonă, perioada cuprinzând evenimente aşa-zicând fierbinţi: 1 mai, 9 mai (Ziua Europei sau DeniPobedî – o eternă râcă în areal între proeuropeni şi estici), faimosul deja scrutin din Chişinău, terminat în coadă de peşte, şi protestele care i-au succedat culminând, cum se ştie, cu plecarea celor doi lideri ai opoziţiei, zisă proeuropeană (deşi am putea recolta destule dubii asupra conformităţii epitetului cu esenţa lucrurilor) la Bruxelles, unde s-au tot plâns pe guvernare, astfel încât UE şi-a suspendat ajutorul macrofinanciar de 100 de milioane, menit Republicii Moldova. Un adevărat chilipir deci pentru presă.

Problema e dacă avem presă şi, dacă totuşi avem (să admitem că cineva se încumetă să decreteze una ca asta), ce fel de presă, cât de brează profesionist şi deontologic? O problemă eternizată aici şi totuşi eu, unul, aş pune-o exact în aceşti termeni, înainte de a cheltui aiurea pe-o monitorizare ale cărei concluzii se pot formula şi fără a mai coborî din pat. Fizic, într-o anume corporalitate, sigur că avem presă. Un pas mai încolo însă, dincolo desubţirea perdea a aparenţelor, se arată un fenomen ambiguu şi diluat, cu care e cam naiv să-ţi pui mintea, darmite să dai cu banul. Dar, mă rog, când paraii îţi vin prin proiect, din buzunar străin, te poţi juca de-a aflarea în treabă. Unde mai pui că ai onorariul garantat.

Miza a fost, previzibil într-o zonă ca a noastră, unde mai toţi sunt traşi de sfori (şi se ştie şi în Alfa Centarului de către cine), depistarea elementelor de manipulare şi propagandă. Nu ştiu totuşi ce-a fost în capul onoratei agenţii să facă risipă într-o cauză care îţi intră singură în colimator, fie că eşti oengist sau angajat la salubritate, departe de tribulaţiile media. Dar faptul în sine de a-ţi propune să culegi propagandă şi manipulare exact pe unde chestiile astea îşi ies din matcă, după care, culmea, să mai şi capeţi finanţare, ţine, pe de o parte, de profunzimea zicalei cu obraznicul care mănâncă praznicul, iar pe de alta de o nepătrunsă logică a filantropiei. Mai ales că dexterii noştri şi-au propus – să citeşti şi să nu crezi – „dezvoltarea unei prese independente şi profesioniste în Moldova”. Cu monitorizări pe care lelea Anica le-ar putea rezuma infinit mai plastic şi fără a da cu atâta har prin gropi? Nu ne luaţi de nebuni!

Nu-i cazul să iau la puricat raportul: o grămadă de fleacuri, majoritatea trase de păr ca să iasă scopul de fond bine onorat. Două lucruri, totuşi, te izbesc prin homericul lor buf. Unul este o porcărie rostită într-un live pe Facebook de primarul ales dar invalidat Andrei Năstase: m-am zaibit. O expresie în rusă, cum se traduce vedeţi dumneavoastră înşivă. Ce vă pot spune, că nu e nici traductibilă, nici, pasămite, pronunţabilă, mai ales în public, şi tocmai pentru că lumea, inocentă sau contra cost, te aclamă ca „lider al opoziţiei proeuropene”. Celălalt e o tărăşenie cu un porumbel care şi-a depus găinaţul pe faciesul lui Dodon, taman de 9 mai, când simandicosul depunea flori la Memorialul „Eternitate”.

Ei bine, în primul caz, portalul care l-a citat pe Năstase cu apoftegma (pe înţelesul prompt al porcinelor şi interlopilor) e acuzat că „a admis cuvinte licenţioase”, iar în cel de-al doilea, deşi e vorba de o ştire strictă, făcută după canonul cel mai crunt, de „amestec al faptelor cu opiniile”! Am văzut şi filmuleţul: hulubul chiar îşi face mendrele pe capul şi sacoul preşedintelui. Apoi, intrigat, am confruntat secvenţele cu textul, o dată şi încă o dată, ca să văz şi io unde e în biata ştire delictul de amestec, coada perfidă a opiniei. Nu e, desigur, nicăieri. E în schimb pretutindeni, insolent şi în plină expansiune, un fenomen despre care nu vorbeşte nimeni aici: societatea zisă civilă şi prestaţia ei, pe bune, nu în oglinda rapoartelor care, ştim bine, sunt o varietate insinuantă de ficţiune. Am demult impresia că sub impozantul paravan colcăie o masă privilegiată de obedienţi care au reuşit – într-un secol al specializării – să facă din amatorism o profesiune cât se poate de lucrativă, afectând profesionismul cel mai guşat. E timpul să strige cineva că şi prinţişorii ăştia umblă în curul gol.

Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova