Răsturnarea „piramidei răsturnate”

Mântuitorul a intervenit ferm atunci când apostolii Săi au început să fie preocupaţi de locul pe care l-ar ocupa în Împărăţie: "Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi" (Matei 20, 25-28). Aşadar, în Biserică este o ierarhie a slujirii, nu a stăpânirii unora de către alţii.

Mitropolitul Antonie de Suroj (1914-2003) insista adesea asupra faptului că "menirea ierarhiei este de a avea autoritate, nu putere". Puterea se exercită cu mijloace lumeşti. Ea constrânge, pe când autoritatea convinge. Ideal ar fi ca cei ce au puterea administrativă în Biserică să aibă şi autoritate duhovnicească. Pentru că nu întotdeauna se atinge acest ideal, cu cât se împuţinează dragostea şi râvna pentru Dumnezeu, cu atât se înmulţesc şi legile sau regulile. Partea formală a lucrurilor ar trebui să reprezinte însă doar un cadru care să asigure rânduială şi coerenţă în activitate, ghidând către rostul mai adânc al oricărei lucrări. Aşa cum poruncile dumnezeieşti sunt menite să ne învrednicească a fi slujitori "nu ai literei, ci ai duhului" (II Corinteni 3, 6).

Sfântul Sofronie Saharov sintetizează într-o imagine extrem de grăitoare modul de funcţionare a ierarhiei bisericeşti, vorbind despre o "piramidă răsturnată". Porneşte de la structura piramidală a societăţii omeneşti, unde cei mai mulţi oameni sunt la bază, apoi urmează trepte ale conducătorilor până la cei din vârf. Astfel, cei de mai sus se sprijină şi chiar apasă pe cei de mai jos, de care se şi folosesc. Mântuitorul a răsturnat această piramidă. El Se plasează cel mai jos, iar pe El se sprijină apostolii şi apoi urmaşii lor pe care se sprijină, finalmente, întregul popor. Cei care doresc să fie cât mai aproape de vârful acestei piramide a slujirii trebuie să se plaseze cât mai jos, să se smerească şi să se jertfească pentru ceilalţi. Un cuvânt atribuit Sfântului Vasile cel Mare vine să rotunjească această imagine, dezvăluind rostul cel mai înalt al acestei slujiri: "Noi nu suntem stăpâni ai credinţei voastre, ci slujitori ai bucuriei voastre, bucuria întâlnirii cu Dumnezeu!".

La Judecata de Apoi, această "piramidă răsturnată" se mai răstoarnă încă o dată. Dar nu pentru a reveni la aşezarea ei lumească, ci pentru a sublinia şi mai mult greutatea şi responsabilitatea slujirii ierarhice. Despre unul dintre Mitropoliţii Moldovei de odinioară se spune că era destul de aspru cu cei ce greşeau sau nu împlineau corespunzător misiunea încredinţată. După un astfel de moment, unul dintre colaboratori l-a întrebat de ce îi ceartă, totuşi, în felul acesta. Iar Mitropolitul ar fi răspuns următoarele: "Eu am tot dreptul să vă cert spre îndreptare, pentru că la Judecată voi toţi veţi atârna de grumazul meu".

Dacă în slujire piramida este răsturnată cu vârful în jos, atunci când se pune problema responsabilităţii, cei din vârful ei sunt primii care vor da socoteală nu doar pentru ei înşişi, ci şi pentru cei ce le-au fost încredinţaţi spre păstorire. Această răsturnare a "piramidei răsturnate" cred că trebuie să completeze imaginea "desenată" în scrierile Sfântului Sofronie Saharov, tot aşa cum perspectiva eshatologică nu are voie să lipsească nici măcar din cea mai simplă sau măruntă (dacă există aşa ceva!) lucrare a Bisericii pe acest pământ.