RETROSPECTIVĂ: Covid la Iaşi, de la izoletă şi Kaletra, la tratament la domiciliu

Pe 26 decembrie s-au împlinit fix 10 luni de la primul caz confirmat de COVID 19 în România, şi tot atât timp, aproape, de la primul ieşean diagnosticat cu infecţia cu SARS COV 2. În tot acest răstimp, sistemul medical a fost supus unor mari încercări pe care „Ziarul de Iaşi” vi le reaminteşte.

Începutul unui an pandemic, în cifre

În februarie, în România era linişte. Epidemia era, la vremea respectivă, doar o ştire urmărită pe canalele TV sau pe paginile online ale ziarelor occidentale. În ţările din vestul Europei existau deja cazuri de COVID-19: Italia (323 cazuri), Franţa (14 cazuri), Germania (18 cazuri), Marea Britanie (13 cazuri), Spania (7 cazuri).

Pe 26 februarie, lună în care Italia tremura sub valul de infectări COVID 19, se înregistra şi la noi primul caz. Era vorba de un tânăr de 20 de ani, din judeţul Gorj, care intrase în contact cu o persoană pozitivă venită din Italia.

Două săptămâni mai târziu, pe 11 martie, la Iaşi, se confirma primul caz de COVID 19, la un bărbat de 42 de ani venit din Veneţia şi care se afla la momentul respectiv în autoizolare acasă. Pe 22 martie, în România, s-a înregistrat primul deces al unui pacient cu COVID 19.

Patru zile mai târziu, la Spitalul de Boli Infecţioase “Sfânta Parascheva", un bărbat de 75 de ani, pozitiv, dar şi cu "un diabet complicat", pierdea lupta cu boala. Era cel de-al 23-lea deces la nivel naţional, iar până atunci, la Spitalul de Boli Infecţioase, fuseseră confirmaţi 22 de ieşeni infectaţi cu SARS CoV2.

Primele măsuri – se sistează cursele spre Italia şi carantina

Panica se instalează treptat. Medicii fac un apel la calm, susţinând că infecţia cu noul coronavirus este una sezonieră şi că există alte boli "de top", boli care însă mai târziu s-au regăsit în certificatele de deces, imediat după cauza principală – COVID 19.

La sfârşitul iernii, spitalele nu făceau teste COVID 19, iar Direcţia de Sănătate Publică încă mai număra şi raporta cazurile de gripă. Aveam deja opt morţi provocate de virusul gripal, unele ridicând semne de întrebare. O femeie de 40 de ani din Iaşi, fără boli asociate, moare de gripă în numai 24 de ore, medicii considerând ca fiind un caz unic în ultimii ani.

Sute de mii de români încep să se reîntoarcă în ţară din zone în care epidemia era în desfăşurare. Unii dintre ei, infectaţi cu SARS-CoV-2. Carantinarea persoanelor venite din aceste zone epidemice a permis, pentru o perioadă de timp, limitarea propagării infecţiilor în comunitate.

Prin Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă se instituie reguli pentru cei izolaţi la domiciliu şi veniţi din zonele cu risc. Pe 8 martie, Aeroportul Iaşi sistează toate cursele spre şi dinspre Italia, ţară care ajunsese la 10.000 de îmbolnăviri şi 425 de decese.

Cazul poliţistului de Frontieră

Pe 11 martie, DSP anunţă că, în ultimele 24 de ore, doi ieşeni au fost confirmaţi cu COVID 19. Pe lângă bărbatul de 42 de ani, este internat şi un angajat al Poliţiei de Frontieră de 37 de ani.

Acesta se întorsese recent de la o reuniune de lucru care a avut loc la Varşovia şi unde a intrat în contact cu o persoană care ulterior a fost confirmată pozitivă. De la intrarea în ţară şi până la confirmarea infecţiei, angajatul de la Frontieră a intrat în contact cu mai multe persoane.

Cazul a dus la suspendarea activităţii a două cluburi din Iaşi şi intrarea în izolare a 200 de persoane. În momentul respectiv, Polonia nu se afla pe lista ţărilor cu risc, listă destul de scurtă la vremea respectivă şi care includea Italia, China, Iran, Coreea de Sud.

Focarul "Suceava". Pacienţi transferaţi la Infecţioase

Pe 16 martie, România ajunge la pragul de 100 de cazuri confirmate. Puţini dintre aceştia aveau peste 70 de ani, majoritatea făcând parte din populaţia activă, reîntoarsă în ţară. Se decretează starea de urgenţă.

Tot în aceeaşi zi, Colegiul Medicilor Iaşi atrage atenţia asupra lipsei materialelor sanitare de protecţie din spitale. Managerii unităţilor medicale trag şi ei un semnal de alarmă – preţul măştilor şi a dezinfectanţilor crescuseră de 10 ori şi nu erau de găsit. De la începutul pandemiei, spitalele au fost focarele principale de răspândire a virusului.

Primul şi cel mai mare focar din ţară, Spitalul Judeţean Suceava, unde 170 de pacienţi şi cadre medicale s-au infectat cu noul coronavirus. Intrat în luptă iniţial doar cu un pavilion cu 40 de paturi şi un Compartiment de ATI cu nouă paturi, Spitalul de Boli Infecţioase începe să primescă pacienţi din judeţele învecinate. Cei mai mulţi, din Suceava şi Neamţ.

"Cu ochii pironiţi pe pieptul celui din faţa ta, te rogi ca el să se ridice şi să coboare"

Începutul pandemiei a însemnat şi o mobilizare exemplară a comunităţii locale care a venit în spirijinul spitalelor, în special al Spitalului de Boli Infecţioase. Unul dintre gesturile de suflet este cel al lui Bogdan Tănăsă de la Casa Share care donează un aparat de testare rapidă (cu 400 de teste PCR pe zi) în valoare de 40.000 de euro unităţii medicale.

Treptat în activitatea de testare, intră în luptă IRO şi Universitatea de Medicină şi Farmacie. Numărul testelor creşte, la fel însă şi numărul celor depistaţi pozitiv drept pentru care Spitalul de Boli Infecţioase creşte capacitatea de internare ajungând la 184 de paturi pentru suspecţi şi confirmaţi.

Între timp, 75 de cadre medicale, de diferite specialităţi, sunt detaşate către spitalele din Regiunea de Nord Est intrate în carantină, respectiv din Suceava, Bârlad, Fălticeni. Dar treptat Compartimentul ATI de la Infecţioase ajunge la capacitate maximă.

La sfârşitul lunii aprilie, o echipă de 42 de cadre medicale, dintre care şi specialişti ieşeni, pleacă în Republica Moldova pentru a sprijini timp de două săptămâni corpul medical din spitalele de la Chişinău, Bălţi şi Cahul. La întoarcere, Georgiana Matei, medic specialist în medicină de urgenţă povestea pentru Ziarul de Iaşi:

"Era o asistentă medicală de la Spitalul din Cahul. Acolo nu mai era decât un singur medic în picioare. Restul, toţi infectaţi. Asistenta a venit bine, dar a trebuit la un moment dat să o intubăm. I-am spus că am venit să ajutăm şi că acum spitalul ei a fost preluat de noi. A început să plângă cu lacrimi şi a spus “Mulţumesc".

Toată lumea trebuie să meargă să vadă cu ochii lor o Terapie Intensivă COVID, să vadă cum e atunci când ai ochii pironiţi pe pieptul celui din faţa ta şi te rogi ca el să se ridice şi să coboare. Trebuie să vadă ca să înţeleagă cum omoară acest virus şi atunci poate vor şti să se apere şi să îi apere şi pe ceilalţi".

Intrarea în buncărul COVID

În luna mai, reporterii “Ziarului de Iaşi“ sunt primii jurnalişti din presa locală care intră în cel mai izolat loc din Iaşi: Buncărul cu COVID de la Spitalul de Infecţioase.

Îmbrăcaţi în “cosmonaut" şi însoţiţi de trei medici, culeg mărturii pentru a-i convinge pe sceptici că virusul există, că produce suferinţă şi că, în rezerve de trei metri pe trei, dincolo de relaxarea de afară, peste o sută de oameni tremură şi se roagă să nu moară. Tot în luna mai, se ridică starea de urgenţă, şi se declară în starea de alertă.

La Spitalul de Boli Infecţioase este adus Remdesivirul, 110 doze, medicament considerat miraculos şi folosit la tratarea COVID 19, alături de Plaquenil şi Kaletra. Este administrat pacienţilor de la ATI, dar nu la toţi s-a ajuns la rezultatul aşteptat. Este şi cazul unei asistente medicale de la Botoşani, de 46 de ani internată la Iaşi.

Lenuţa Buta moare răpusă de COVID 19 fără a avea comorbidităţi. După tratamentul de 10 zile cu Remdesevir, are două teste negative consecutiv. Două zile mai târziu, moare la ATI.

“Faptul că nu a putut fi reechilibrată pulmonar arată că, deşi, după tratamentul cu Remdesivir, virusul a dispărut teoretic din organism, acesta a provocat leziuni foarte puternice", declara Carmen Dorobăţ, fostul manager al Spitalului de Boli Infecţioase.

Andreea Barna: "Aici sunt şi directori, şi oameni simpli"

La începutul verii, specialiştii consideră că primul punct critic al pandemiei este depăşit. Media zilnică a infectaţilor era de 10 persoane pe zi. În schimb, medicii primeau o nouă provocare: tot mai mulţi pacienţi se negativau din ce în ce mai greu.

“Au existat paradoxuri cum ar fi pacienţi asimptomatici care s-au negativat cu mult după 14 zile de tratament şi alţii care s-au negativat în mai puţin de două săptămâni dar, brusc, au ajuns la ATI şi în cele din urmă au murit", spune Carmen Dorobăţ. Dar tot în iunie apar alte paradoxuri: la Infecţioase sunt internaţi patru pacienţi la care boala “s-a redeşteptat".

În toate situaţiile paradoxale, specialiştii îşi pun întrebarea dacă nu există legătură directă cu cantitatea de virus din corp. După fix trei luni de pandemie, tabloul mortalităţii la Iaşi apare similar cu cel naţional. Se înregistrează 50 de decese.

Vârsta medie la decese este 66 de ani, 50% fiind de sex masculin. Toţi prezetau cel puţin o comorbiditate dintre care: boli cardiovasculare – 84%, diabet – 33,3%, afecţiuni renale – 31,1%, obezitate – 24,4%, boli gastro-hepatice – 13,3%, neoplasm – 13,3%, afecţiuni neurologice – 6,6%, afecţiuni pulmonare – 4,4%. În acelaşi timp, o dată ridicată starea de urgenţă, creşte şi numărul pacienţilor prezenţi în UPU.

Dacă timp de două luni înainte la Spitalul Sfântul Spiridon se înregistrau 51 de cazuri pozitive, într-o singură lună de stare de alertă s-au înregistrat 53 de cazuri. Creşterea se menţine constată, ajungându-se spre sfârşit de an la peste 800 de pacienţi pozitivi într-o lună depistaţi în UPU.

Dat fiind aglomerarea din spitalele COVID şi suport COVID, Ministerul Sănătăţii decide în cele din urmă ca asimptomaticii să fie trataţi la domiciliu, măsură luată de mult în ţările UE. Pe 25 iulie Spitalul de Boli Infecţioase şi CFR ajung pentru prima dată la capacitate maximă.

De pe patul de la Infecţioase, jurnalistul Andreea Luca Barna care va ţine un jurnal online de-a lungul internării scrie: "Aici sunt şi directori, şi patroni, şi oameni simpli, săraci, bogaţi, nu mai contează, e jale, domnule! Nu veniţi aici! Nu luaţi virusul! Vă rog!!!".

Dar virusul nu alege. Dramă în familia avocatului Mihail Vlasov, fostul preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Soţia acestuia, Viviana Vlasov s-a stins din viaţă după numai 10 zile de spitalizare la Spitalul de Boli infecţioase. Avea 72 de ani, fără boli asociate depistate. În acelaşi timp , mai mulţi membri ai familiei dintre care şi Mihail Vlasov sunt diagnosticaţi cu COVID 19 şi internaţi.

Neregulile de la Spitalul Modular Leţcani, amendate de CCR

Spre sfârşitul verii, în contextul pandemiei, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Euronest (ADI) este amendată cu 60.000 de lei de Curtea de Conturi pentru nerespectarea Legii achiziţiilor publice în ceea ce priveşte spitalul mobil de la Leţcani.

Principalele acuze se referă la modul în care a fost realizat şi achiziţionat spitalul mobil. Primele instituţii “călcate" de inspectorii Curţii de Conturi au fost cele două consilii judeţene, Iaşi şi Neamţ.

Inspectorii Curţii Conturi au reproşat unităţilor teritorial administrative verificate că în cazul investiţiei "Spital Mobil COVID-19 Regiunea Nord-Est România" nu a existat o strategie a achiziţiei şi niciun un plan de gestionare a spitalului după punerea în funcţiune, documente care trebuiau supuse votului consilierilor judeţeni.

De asemenea, inspectorii Curţii de Conturi susţin că celor două entităţi administrative au dispus folosirea banilor fără a exista un contract de finanţare în care să fie prinse obligaţiile beneficiarilor şi nu numai. La momentul controlului, pentru spitalul mobil nu se ştia nici care urmau să fie costurile privind personalul medical şi nici cele de întreţinere.

Asociaţiei i s-a reproşat că a întocmit caietul de sarcini după ureche, nu a publicat anunţul de atribuire a contractului în 30 de zile de la încheiere şi că a făcut recepţia şi plătit produsele, fără a avea certitudinea că acestea sunt cele care trebuie.

Despre toate acestea, autorităţile judeţene ce erau la vremea respectivă, au un răspuns: campania electorală care se apropia e de vină şi contracandidaţii. Spitalul modular este dat în folosinţă, în cele urmă, chiar în pragul alegerilor locale.

Sfârşit de an în flăcări la Neamţ. Bolnavi transferaţi la Leţcani

Toamna lui 2020 plasează Iaşul constant cel puţin în nedoritul Top10 al judeţelor cu cel mai mare număr de noi cazuri. Spitalele din întreaga ţară sunt arhipline şi bolnavi, inclusiv din Capitală sunt transferaţi la Iaşi.

Vine 14 noiembrie, poate cea mai neagră zi de până acum a pandemiei. Incediu la secţia de ATI COVID a Spitalului Judeţean Pieatra Neamţ. Haos, panică şi 10 morţi în câteva minute, pacienţi care nu au avut nicio şansă să se apere.

Şase pacienţi din salonul alăturat celui unde s-a produs incediu sunt transferaţi la Spitalul Modular Leţcani. Toţi în stare gravă, cu boli asociate dar fără a prezenta urme de intoxicaţii cu monoxid de carbon. Rând pe rând, cei şase îngroaşă numărul morţilor de la Piatra Neamţ. Un singur pacient, un bărbat de 72 de ani, dintr-o localitate din judeţ, este externat şi trimis acasă după săptămâni de stat la ATI.

Numărul morţilor de la Neamţ rămâne la 15. Finalul de an vine însă cu veşti bune cel puţin pentru personalul medical. Vaccinul împotriva COVID-19 ajunge în ţară, şi 260 din 280 dintre cadrele medicale de la Spitalul de Boli Infecţioase sunt rând pe rând vaccinate.

După Sărbători, urmează medicii şi asistenţii din celelalte spitale. Dar şi aici e o problemă: în funcţie de cum ajung tranşele de vaccin în ţară. Corpul medical încheie anul epuizat şi sceptic. Când se va termina pandemia? Nu se ştie. Când însă vom reuşi să o stăpânim? Măcar după vaccinarea a 50% din populaţie.