Reviste ieşene

Numărul total de pagini scanate a trecut, probabil, de 100.000, iar unele dintre publicaţiile periodice puse la dispoziţia cititorilor sunt însoţite de ghiduri bibliografice care permit identificarea precisă a anumitor teme, cuvinte-cheie şi articole.

Acest efort de echipă se bucură de susţinerea comunităţii academice ieşene, indiferent că ne referim la deciziile conducerii Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" de a acorda asistenţă în procesul de dezvoltare a colecţiilor digitale şi de a sprijini modernizarea unor biblioteci filiale sau că ne raportăm la arhivele electronice primite de la editorii unor reviste patronate de institutele de cercetare ale Academiei Române. Pe cât de îmbucurătoare sunt aceste prime semnale clare de solidaritate, pe atât de rapidă este creşterea numărului de cititori digitali, reflectată în statistica accesărilor şi descărcărilor de documente. În doar câteva luni, a fost depăşit ordinul miilor de vizite şi e de aşteptat că până la sfârşit de an să fie depăşit şi pragul simbolic al zecilor de mii de popasuri în biblioteca digitală a BCU Iaşi. Considerate microscopic, informaţiile privind consultarea unuia sau altuia dintre documentele digitale nu par a avea mare însemnătate. Privite în rama ansamblului, aceleaşi informaţii înfăţişează fresca vie a nevoii de informare din surse credibile.

Se cuvine, mai întâi, menţionată ţinuta europeană a unora dintre revistele ştiinţifice publicate sub îngrijirea reprezentanţilor de seamă ai corpului profesoral al Universităţii din Iaşi. Răsfoind orice număr din Annales Scientifiques de l'Université de Jassy (1900-1948), nu are cum să nu impresioneze galeria zecilor de nume respectabile întipărite în istoria ştiinţelor! De piatră să fim şi tot ne-ar mişca înflorirea unor talente pe care mai întâi le vedem făcând primii paşi pe cărarea anevoioasă a ştiinţei, pentru ca mai apoi să le admirăm limpezimea de gând, acurateţea demonstraţiei, puterea exemplului, eleganţa stilului! Alte publicaţii academice, precum Revista ştiinţifică "V. Adamachi" (1910-1949), dezvăluie, după cum notează acad. I. Simionescu, unul dintre cei mai importanţi savanţi români din prima jumătate a secolului XX, încrederea că "ştiinţa e călăuzitoarea gândirei", că munca cinstită e călăuza adevărului şi a binelui, că prin "dreapta distribuţiune a fondurilor" generozitatea filantropică asigură răspândirea "mai adâncă a culturei ştiinţifice în mulţimea neştiutoare".

De asemenea, nu se poate trece cu vederea viaţa lungă a unora dintre publicaţiile incluse în colecţiile digitale ale BCU Iaşi. Longevitatea Buletinului Societăţii Regale Române de Geografie (1876-1942) concurează cu cea a revistelor literare de talia Convorbirilor literare. Sosind la Palatul Academiei, "la 5 ore după ameᶁi", într-o zi de iunie 1875, Măria Sa Domnitorul Carol, deschide şedinţa solemnă şi declară: "Domnilor, salutând Societatea geografică română, a cărei înfiinţare îndeplineşte una din vechile Mele dorinţe, bucuria Mea este cu atât mai mare, cu cât sunt încredinţat că lucrările vor fi de un folos nemărginit pentru viitorul ţării, a cărei dezvoltare economică şi politică o urmăreşte Europa cu un interes crescând.". Binecuvântarea regală s-a dovedit de bun augur, iar revista poate fi citită şi astăzi, când Europa ne urmăreşte cu interes crescând, deşi din alte raţiuni decât cele invocate de Rege.

În acelaşi climat de stabilitate, apar publicaţii în care ştiinţele şi artele se luminează reciproc, iar traducerile şi creaţiile originale convieţuiesc armonios. Un astfel de exemplu este oferit de Arhiva Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi (1889-1940), în care studiile riguroase ale unor istorici şi naturalişti emblematici ai mediului universitar ieşean (Xenopol, Ghibănescu, Cobălcescu ş.a.) se învecinează cu uitate bucăţi literare semnate de condeie pe care posteritatea le-a trecut în umbra uitării. După ravagiile Marelui Război, purtat prin "mijloace ştiinţifice", după cum arată acad. I. Simionescu, în numărul din 1922 al revistei "V. Adamachi", ştiinţa este chemată să restaureze echilibrele şi să arate că nu "stabilitatea veşnică", ci prefacerile "uneori încete, mute, alteori îngrămădite în timp şi spaţiu" constituie "legea evoluţiunei". Spiritul acestui transformism care animă ştiinţele şi artele ne este dezvăluit şi de revistele care încununează cercetarea umanistă din prima jumătate a secolului XX şi nu cred că este greşit să notăm că studiile consistente apărute în astfel de publicaţii – Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi (1921-1933) sau Buletinul Institutului de Filologie Romînă "Alexandru Philippide" (1934-1945) – au şansa de a fi cunoscute şi apreciate de cititorii eliberaţi de prejudecăţile întunecate ale Epocii de Aur.

În sfârşit, cine vrea să descopere atmosfera glacială, pesimistă şi nostalgică din anii premergători dictaturii carliste poate "răsfoi" numerele unei reviste remarcabile, Însemnări ieşene (1936-1940). În ciuda scurtei perioade de apariţie, această publicaţie îmi pare de o neverosimilă actualitate. E ca şi cum pe scena publică a ideilor, actorii se tot perindă, în timp ce fantasmele rămân. Despre acestea vom vorbi săptămâna viitoare.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi