În acest context, Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu (FOTO), medic primar chirurg, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic de Urgenţe ”Sf. Spiridon” din Iaşi, ne prezintă câteva din cele mai frecvente confuzii sau interpretări eronate pe care le fac unii pacienţi cu care a interacţionat acesta sau colegii săi, de-a lungul timpului.

AMIGDALITA – Amigdalita, la fel ca o serie numeroasă de termeni medicali care se termină în sufixul – ită se referă la o infecţie a respectivului organ. Amigdal-ita este, aşadar, infecţia amigdalelor palatine. Se foloseşte impropriu termenul ”mi-am scos amigdalita”, în cazul intervenţiei chirurgicale de extirpare a amigdalelor. Deci operaţia poartă numele de amigdalectomie, iar amigdalita este infecţia.

APENDICITA – La fel poate fi şi cazul apendicelui cecal. Apendicele este un organ vestigial, limfoid ataşat cecului (por’iune a intestinului gros). Apendicita este o boală provocată de infecţia apendicelui. Apendicectomia constă în rezecţia sau extirparea pe cale chirurgicală a apendicelui cecal (ectomie este operaţia de extirpare chirurgicală a unui organ). În cazul apendicelui mai apare confuzia la antecedentele chirurgicale se răspunde prin ”mi-am scos apendicita”, formularea corectă poate fi, eventual, ”mi-am scos apendicele”.

CONSTIPAŢIA – Constipaţia este definită ca absenţa scaunului (tranzitului intestinal) peste 72 de ore; tranzitul încetinit, la vârstnici repetat pe parcursul uneia sau mai multor luni, poate fi o constipaţie cronică, care poate avea diverse cauze, ce trebuie investigate. Dacă în acest caz observăm urme de sânge proaspăt sau un scaun de culoare neagră, lucios ca păcura este vorba de rectoragie sau melenă, semne ale unei boli grave, trebuie ajuns la un medic. Constipaţia nu înseamnă neapărat prezenţa unui scaun prea tare, deşi se întâlneşte această confuzie.

DIAREEA – Ca şi opus al constipaţiei, dar ca şi caracteristică similară, face referire nu atât de mult la consistenţa ci mai mult la numărul de scaune per 24 de ore. În cazul în care există 2, 3 scaune per o zi, sau mai multe, se pot numi scaune diareice, la acest număr se adaugă şi consistenţa moale a scaunului. Dar scaun moale sau lichidian nu este similar cu termenul de diaree.

FIEREA – ”Am vărsat fierea”, afirmă unii pacienţi când vin la spital. Dar fierea face referire la colecist sau vezica biliară, adică la organ şi nu la conţinutul acestuia. Acest mic organ sub hepatic are rolul de rezervor al bilei secretate de ficat şi care poate fi eliminată din colecist post-prandial, în special după consumarea unor alimente bogate în grăsimi. Există şi exprimarea populară de ”fiere blocată”, atunci când se face referire la o litiază biliară sau, mai precis, la un calcul biliar care se blochează canalul cistic, canalul coledoc (apare şi icter), afecţiune chirurgicală care trebuie operată. Fierea leneşă ar spune că suntem în faţa unei dischinezii biliare, în care vezicula biliară se evacuează greu.

GASTRITA – Gastrita este inflamaţia stomacului şi se referă strict la segmentul gastric al tubului digestiv, adică delimitarea anatomică: de la orificiul cardia şi până la orificiul pilor, segment situat între esofag şi duoden. Termenul de gastrită duodenală este impropiu deoarece duodenul este prima componentă a intestinului subţire, o gastrită duodenală nu poate exista, deoarece face referire la două organe distincte, chiar dacă unul în continuitatea altuia.

HEPATITA – Unii pacienţi o vor descrie ca hepatita virală din copilărie. Iar în cazul celorlalte hepatite va fi descrisă ”că am avut hepatită, dar acum am tratat-o, şi nu mai sunt contagios”. În primul rând trebuie specificat că majoritatea hepatitelor sunt de origine virală (adică produse de către un virus). Pe scurt sunt mai multe hepatite: -Hepatita A (sau hepatita mâinilor murdare) şi care nu dă sechele grave. -Hepatitele B, C şi mergând mai departe la D, E nu pot fi niciodată tratate complet şi persoana va rămâne toată viaţa purtătoare, chiar dacă nu se mai află în faza simptomatică sau de viremie. Profilaxia primară a hepatitei B se face prin vaccinare. De asemenea, toate persoanele purtătoare al virusului hepatic sunt contagioase, adică pot răspândi virusul şi altor persoane, indiferent de perioada de când a fost diagnosticată boala, de tratamentul urmat sau de viremia pe care o prezintă, însă această transmitere poate fi făcută doar prin contactul sexual al unui individ infectat cu virusul hepatic şi unul sănătos sau printrun transfer sanguin: fie că acesta se face prin transfuzie, prin folosirea aceloraşi obiecte de igienă personală (unghieră, periuţă de dinţi şi există leziuni la nivelul gingiilor) sau dacă există prin orice altă metodă un contact direct cu sângele unei persoane infectate, iar individul sănătos prezintă o poartă de intrare (o leziune la acel nivel la care se produce acest contact); multe hepatite evoluează spre hepatită cronică, ciroză hepatică, adenocarcinom hepatocarcinom. Se mai descriu hepatite cu virus delta, autoimune, medicamentoase. La orice suspiciune de boală trebuie consultat un hepatolog, gastroenterolog care va diagnostica şi trata aceste boli complexe.

HERNIA – Hernia este ieşirea parţială sau totală a unui viscer din cavitatea abdomino-pelvină, printr-un traiect sau orificiu, anatomic preexistent, denumit şi punct slab al peretelui abdominal. În funcţie de localizare vorbim de hernia inghinală, crurală (femurală), hernia ombilicală. Se mai foloseşte termenul de hernia de disc (a coloanei vertebrale) care se referă la protruzia discului intervertebral, care poate compresa un nerv rahidian. Hernia hiatală este cea mai frecventă hernie diafragmatică; este patologia în care, prin hiatus-ul esofagian din diafragm, stomacul parţial alunecă dinspre cavitatea abdominală în cavitatea toracică. Diafragma, este muşchiul care participă la respiraţie şi care delimitează cele două cavităţi: toracică şi abdominală. Acest orificiu – hiatus diafragmatic permite trecerea esofagului în abdomen. Mai sunt şi alte hernii diafragmatice mai rare.

INAPETENŢA – Inapetenţa este lipsa poftei de mâncare. Inapetenţa poate fi un simptom, cauzată de o patologie diversă digestivă. Instalarea inapetenţei la persoanelor care, iniţial, au avut poftă de mâncare este un semn de alarmă care trebuie investigat.

METEORISM – Meteorismul abdominal sau meteorizarea se referă la o stare în care pacientul acuză un disconfort, de presiune abdominală, sau de prea-plin, deşi nu au consumat o cantitate atât de mare de alimente, stare care poate fi cauzată de multe afecţiuni gastro -intestinale. Meteorismul instalat brutal poate fi un semn al ocluziei intestinale mecanice. Termenul de balonare a stomacului, folosit frecvent de către pacienţi, este impropriu, acumulare de gaze se face la nivel intestinal şi apoi gastric.

PANACEU – Termenul face referire la un medicament ce poate trata toate sau măcar majoritatea patologilor. Din păcate există producători care induc ideea că au descoperit astfel de medicamente, pe care le comercializează şi pe care ori le denumesc ca panaceu ori, prin efectele pe care le spun că le-ar avea, intră în categoria de panaceu. În general, medicamentele sunt concepute pentru a acţiona pe o singură patologie, nicidecum ca un panaceu universal.

SINDROMUL DE COLON IRITABIL – Face referire la o patologie a intestinului sau mai precis a colonului care are o simptomatologie caracterizată de dureri abdominale sau pelvine, cu iradiere dinspre flancul drept sau hipocondrul drept înspre zona pelvină la care se adaugă modificarea scaunului (diaree, constipaţie) ca şi frecvenţa sau consistenţa acestuia – moale sau prea tare. Însă, sindromul de colon iritabil nu se stabileşte decât de către un medic gastroenterolog şi nu imediat după prezenţa unuia sau a două, trei scaune diareice sau de tipul constipaţiei.

VARICELE – Majoritatea pacienţilor când aud termenul de varice fac imediat legătură cu acele vene varicoase situate pe membrele inferioare şi care sunt mai comune la femeile după multiple sarcini sau după o anumită vârstă. Termenul de varice defineşte totuşi şi o patologie la nivelul sistemului digestiv şi anume varicele esofagiene. Varicele esofagiene sunt dilataţii ale venelor din sub mucoasa de la nivelul esofagului, şi care se pot rupe ducând la hemoragii digestive grave. Cauza cea mai frecventă a varicelor esofagiene este o patologie hepatică de tipul cirozei.