#şîeu

Cei care mă cunosc suficient de bine ştiu că îmi displace să mă amestec cu gloata. Staţi, nu săriţi! nu e vorba aici de niciun "elitism neruşinat", de nicio "mahala ineptă", de nicio "turmă de edentaţi desprinsă din tablourile lui Bosch" cum ar sări să acuze, răcnind, narodniciştii "caviar" plătiţi de Dughin, tulburaţi în vila lor din Sectorul 1, de soarta sărmanilor ostracizaţi de "boierii minţii". Nu, pur şi simplu, îmi displace înregimentarea, pe care dacă n-am practicat-o înainte de 1989, nu văd de ce aş înghiţi-o azi. Nu am fost în Piaţa Universităţii (nici chiar atunci când multifaţetatul Georgică Pruteanu o anima histrionic, la Iaşi, în faţa universităţii) şi, în general, nu mă duc la mitinguri, nu particip la marşuri şi nu fac parte din nicio gaşcă politică sau culturală. Ceea ce mi-a adus, desigur, numai neplăceri.

Reamintesc toate aceste lucruri (în fond neinteresante pentru cititorii mei) pentru a explica de ce am susţinut şi voi continua să susţin public cel mai important demers civic din Moldova occidentală (adică cele opt judeţe din vestul Prutului): Autostrada A8. Chiar dacă nu am fost în convoiul de maşini care a speriat de moarte, anul trecut, "conducerea centrală de partid şi de stat" (după şicanele inventate pe drum de diverşi miliţieni obedienţi cu puterea, coloana de TIR-uri a fost aşteptată la intrarea în Bucureşti fiind încadrată de maşini de poliţie care au disipat-o pe mai multe trasee astfel încât să evite impactul mediatic devastator din faţa clădirii guvernului), totuşi, la fel ca mulţi alţi cetăţeni din această parte urgisită a ţării, am simţit nevoia să mă declar, după puteri, solidar cu iniţiatorii acestui proiect. Nu voi obosi să reamintesc de ce:

Exploatând o conjunctură internaţională favorabilă, elita unionistă din Moldova a făcut, în 1859, un sacrificiu eroic şi rar pe altarul interesului naţional: a cedat puterea de la Iaşi valahilor. Ce-i drept, Moldova istorică fusese sfârtecată de ruşi la 1812, prin raptul teritorial al Moldovei orientale (rebotezată de istoriografia ţaristă ca Basarabia), iar alegerea capitalei Principatelor Unite la Iaşi, la 20 de km de agresorul rus (chiar dacă acesta se retrăsese, schelălăind, să-şi lingă rănile după ce pierduse Războiul Crimeei şi influenţa asupra principatelor) ar fi fost, evident, din motive geo-strategice, greu de acceptat. În plus, şantajul natural la care elitele munteneşti erau antrenate a făcut ca stratagema procedurală a alegerii aceluiaşi domn în altă ţară să nu poată fi realizată decât cu sacrificiul moldovenesc (de aceea este, am mai spus-o, cu totul caraghios că unirea e sărbătorită la Iaşi în timp ce Hotelul "Concordia" din capitală, locul unde s-a parafat înţelegerea, stă să se prăbuşească în Centrul Vechi). Cu excepţia compensaţiilor simbolice ale lui Cuza (prima universitate, primul teatru naţional) şi ale Regelui Carol I (care a adus cel mai important arhitect al Europei pentru a restaura Mănăstirea Trei Ierarhi şi Biserica Sf. Neculai Domnesc), Iaşul, şi Moldova occidentală au fost în mod deliberat călcate în picioare şi ţinute cu obstinaţie în subdezvoltare de toate guvernele centrale (cu excepţia tăvălugului comunist, nivelator cu toate regiunile!). Iar după 1989, am asistat, neputincioşi şi resentimentari, la o politică stridentă şi neruşinată de discriminare la adresa unui sfert din ţară, ţinută cu cinism în sărăcie şi jefuită de bani şi de resurse în favoarea unor găşti familiale, politice sau regionale care au pus mâna pe putere. Lipsa autostrăzii care să lege Moldova (începând de la graniţa din Ungheni) de Europa (prin conectarea la reţeaua de infrastructură a Transilvaniei) este o crimă lentă care ne condamnă la sufocare şi la depopulare. De aceea proiectul civic al Autostrăzii 8 este vital şi trebuie susţinut. Pentru că altfel ne vor sugruma!

Iniţiativa recentă a unui tânăr antreprenor din Suceava, care a dat lovitura de marketing a acestui deceniu, este consonantă cu tema generală a nevoii Moldovei de a se dezvolta, fiind chiar efectul activităţii civice din ultimii trei ani a "vestelor galbene A8", însă a pus pe tapet un element-surpriză, unic în eficienţa lui: o menghină mediatică care i-a strivit ouţele lui "Daddy Vitamină". De unde şi imprecaţiile lui nevrotice, nestăpânite, isterice, cu semne încurajatoare de menopauză politică, proferate de la amvonul penalilor.

Domnul Ştefan Mandachi, excedat de tarantela jucată de guvernanţi pe subiectul construcţiei autostrăzii pentru Moldova, a scos bani din propriul său buzunar şi a finanţat cel mai vizibil şi trăsnitor happening politic din acest deceniu: a construit demonstrativ, la el în curte (vorba vine, pe terenul lui!), 1 km de autostradă. Cu doar 5.000 de euro investiţi (sumă care prin simplitatea ei l-a scos din minţi pe stăpânul Tel Drum care ar fi cerut minimum 100.000), domnul Mandachi (dar şi mesajul lui!) a avut parte de o expunere mediatică planetară care i-a lăsat muţi pe toţi (cei mai odioşi clevetitori fiind, desigur, vigilenţii din opoziţie, ofticaţi pe vizibilitatea şocantă obţinută de iniţiator pe care l-au şi suspectat imediat de tot felul de chestii murdare, şi care s-au făcut că ignoră, desigur, impactul formidabil de pozitiv al acestei campanii). Proiectul şi-a atins scopul: a atras atenţia asupra problemei, a oprit câteva zeci de mii de şoferi şi oameni ai muncii, a stârnit furii şi invidii, i-a adus iniţiatorului o glorie de o zi, dar, mai ales, a intrat în istorie, devenind de neuitat. Pentru că, aşa cum bine spun cei de la Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, a deschis porţile pentru "nesupunerea civică" faţă de opresori. Şi pentru că a mai arătat că pot fi catalizate energiile latente ale celor care, speriaţi de rasismul anti-moldovenesc al valahilor, al bănăţenilor, al ardelenilor, al dobrogenilor şi al oltenilor din această ţară, îşi ascund, meschin, "şî"-ul de acasă adoptând rapid, oportunist şi fals, imediat ce se trezesc cu buletin "dă Bukureshti", idiomul agramat al majorităţii valahe, cu corolarul său comportamental şi cultural: "'Ţi-ai dreaku de moldoveni care a votat dăcât pesedéu!" (Conform Biroului Electoral Central, la ultimele alegeri parlamentare, PSD a luat în municipiul Iaşi 45.652 de voturi şi la Bucureşti 274.445 de voturi).

P.S. #şîeu sunt născut la Suceava, în Moldova care a fost a lui Ştefan cel Mare, şi mi-a plăcut enorm faptul că domnul Mandachi şi-a plesnit fin cu hashtag-ul concitadinii care, mândri nevoie mare, se revendică de la slugile care roboteau la stăpânii mai civilizaţi ai "Ducatului Bucovinei", adică austriecii şi evreii germanofoni din Cernăuţi, considerându-se, amuzant, superiori răzeşilor din Botoşani!

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video