La acelaşi moment, datoria publică în zona euro trecea de 97% din PIB (cca. 86% în 2019), era de peste 90% in UE (de la cca. 80% in 2019), iar in SUA se situa la cca 130% din PIB (http://www.consiliulfiscal.ro/Prezentare%20Predeal%2017%20iunie%202021.pdf). Numai că României, dincolo de motivele crizei sanitare, aplicându-i-se procedura de deficit excesiv (PDE), iniţiată, e drept, în luna aprilie a anului 2020, dar ca urmare a depăşirii pragului de 3% deficit bugetar în 2019, a trebuit să i se dea recent o recomandare de coborâre a deficitului.

Aceasta, cu toate că nu mult după aceea CE avea să vină cu altă recomandare, valabilă pentru toate Statele Membre (SM), privind suspendarea constrângerilor fiscale din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Este vorba despre faptul că la 20 martie 2020, Comisia Europeană a activat „clauza derogatorie generală” din Pactul de Stabilitate şi Creştere/PSC, consfinţit de art. 121 şi 126 din TFUE. Motivaţia acesteia viza acordarea unei şanse suplimentare SM de a-şi reface propriile economii afectate de pandemie. Poate e bine de precizat aici că cele două reguli financiare ale PSC impun ca SM să menţină diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat sub 3% din PIB şi nivelul datoriei publice la maximum 60% din PIB. Orice încălcare în această privinţă face ca CE să recomande Consiliului Uniunii Europene începerea procedurii menţionate (PDE) împotriva SM respectiv, urmărind corectarea derapajelor în materie de deficite/datorii. Lucrurile stau ceva mai complicat în cazul SM din zona euro.

Aici, dacă derapajele continua să rămână apreciabile, CE poate aplica amenzi semnificative. Pe de altă parte, SM din afara zonei euro pot accede la aceasta numai dacă nu fac obiect de PDE activă. Cât priveşte recenta recomandare a Consiliului UE pentru finanţe şi economie (iunie 2021) formulată pentru România în cadrul PDE (la propunerea CE), aceasta este cumva de ”bun simţ”: deficitul bugetului nostru trebuie să reintre în marja de 3% din PIB până cel târziu în anul 2024. „Consiliul a ajuns la concluzia că o prelungire a termenului limită actual pentru ca România să îşi corecteze deficitul public ar fi importantă pentru a nu compromite revenirea economică după pandemia de COVID-19.

Noul termen limită pentru corectarea deficitului excesiv permite un efort mai gradual, un mai bun echilibru între consolidarea fiscală şi revenirea economică” (https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/economy-finance/com-2021-530-1_en_act_part1_v3.pdf). Neacceptându-se întârzieri după anul menţionat (2024), măsurile de ajustare fiscală sugerate de CE ar urma să conducă la ”reducerea deficitului bugetar la 8% din PIB în acest an, de la 9.2% din PIB în 2020. Ulterior, deficitul ar trebui să coboare la 6.2% din PIB în 2022, la 4.4% din PIB în anul următor, iar în 2024 să scadă la 2.9% din PIB.” (https://www.euractiv.ro/economic/comisia-recomandari-deficit-24443) Dorindu-se şi prevenirea atingerii plafonului de 60% din PIB al datoriei publice, măsurile vizate vor face obiect al includerii într-o strategie de consolidare ce trebuie comunicată CE până la 15 octombrie a.c., după care se vor raporta semestrial progresele înregistrate, până la coborârea deficitului bugetar sub 3% din PIB. Subsumat atingerii acestui obiectiv, orice fel de venituri cu caracter neprevăzut vor fi utilizate tot în direcţia diminuării deficitului guvernamental.

O astfel de corecţie, de anvergura arătată, realizată eşalonat într-un interval de patru ani, este menită să asigure macrodecidentului suficient spaţiu fiscal, încât să nu fie neglijate investiţiile şi, de altfel, obiectivele de creştere economică, urmărindu-se corelarea cu îndeplinirea obiectivelor de stat fixate prin Programul de Convergenţă.

Se subînţelege, un cuvânt de ordine ce trebuie asociat problematicii abordate de noi aici este disciplina bugetară. Doar punând un accent apăsat pe rigurozitatea gestionării finanţelor publice se va putea preveni recurgerea la nedoritele ”tăieri” de cheltuieli bugetare, pentru că, se ştie, în cazul atingerii a peste 50% pondere a datoriei publice în PIB, Guvernul este obligat să procedeze la îngheţarea salariilor din sectorul public. Apoi, potrivit Legii Responsabilităţii Fiscal-Bugetare, dacă gradul de îndatorare trece de 55%, lucrurile capătă turnură dramatică: se îngheaţă automat şi cheltuielile cu asistenţa socială din sistemul public.