Caută 
2 MIN
Gabriel Bîrjovanu are o poftă de viață molipstoare. Iubește viața, mi-a spus-o și-n urmă cu șapte ani, când am povestit prima dată. Atunci, Norvegia îi era acasă. Acum, acasă e Iași. Nu pentru că aici s-a născut sau pentru că aici i-au rămas părinții, ci pentru că prim tenorul Gabriel Bîrjovanu a decis să revină pe scena Operei din Iași, după 21 de ani în care i-a încântat pe norvegieni. A fost o decizie de moment, care i-a surprins pe toți. Inclusiv pe el, dar mai ales pe părinții lui.
Nu și-a încheiat socotelile cu Norvegia, dar a cerut o permisie de studiu. Se poate întoarce oricând. E doctorand la Conservatorul din Iași. Face referate, merge la școală, pune întrebări, are opinii. Da, i se pare uimitor că acum, în fața profesorilor, poate să aibă opinii. Nu știe dacă va ajunge să predea după finalizarea studiilor, e o variantă. Nu neapărat aici, în Iași, ci chiar și în Norvegia. Discuții cu cei de acolo au și fost, s-a și găsit varianta. Doar că până acolo sunt patru ani în care Gabi e din nou cursant. Un cursant-pensionar, aș spune în spirit de glumă, pentru că în dialogul nostru s-a făcut mult haz pe seama faptului că are vechimea necesară pentru a ieși la pensie, dar n-are vârsta. De altfel, Gabi mi-a spus că în lumea cântăreților de muzică clasică, pensionarea se face cam pe la 50 de ani. Asta pentru că vocea își pierde… vocea!
„Pentru mine, să dau admitere și să intru chiar ca bursier la doctorat a fost ca o continuare firească a evoluției mele și a preocupărilor mele intelectuale. Poate sună un pic ciudat, dar eu am fost unul dintre intelectualii cântăreți. Colegii mei erau interpreți geniali, dar nu erau neapărat preocupați să afle. Eu am călătorit mult și chiar și în locuri în care mergeam ca turist, îmi luam bilete la spectacole. Dintotdeauna mi-a plăcut să fiu într-o cunoaștere continuă.”
Are emoții pentru rolul lui Gabriel von Eisenstein din „Liliacul”, de la finalul lunii decembrie. Practic, e prima revedere cu publicul din Iași, după două decenii. Și primul rol jucat în limba română după tot atâta timp.
Mai mult, pe insociety
