Ultimul război al lui Iohannis

Respingerea Olguţei Vasilescu, nominalizată la Ministerul Transporturilor, şi a lui Ilan Laufer, la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, poate anunţa schimbări importante şi neaşteptate pe scena politică naţională.

În primul rând, preşedintele Klaus Iohannis şi-a asumat un rol de jucător într-un caz fără reguli suficient de clar statuate. Nu ştim câte reprize va avea meciul revocărilor de miniştri (dacă vor fi), când şi cine va bate gongul final. Este o situaţie politică neprevăzută, unde se pare că nu contează atât prima piesa de domino căzută, cât ultima. Or, asta implică o strategie pe care nu am văzut-o, până acum, la preşedinte, şi puţini cred, de altfel, că ar fi în stare să o inventeze şi să o susţină până la capăt.

În ultimii doi ani, şeful statului a creat, succesiv, orizonturi de aşteptare privind blocarea ofensivei PSD împotriva justiţei (cum a fost tergiversarea teatrală în cazul revocării şefei DNA, Laura Kovesi), apoi a capitulat subit. La fel a procedat şi în contextul nominalizării premierului Dăncilă, deşi anterior a lăsat impresia că nu va mai accepta schimbări de premieri la ordinul lui Dragnea. A continuat seria dezamăgirilor până mai zilele trecute, prin nominalizarea unor miniştri toxici precum Ecaterina Andronescu la Educaţie.

Pe bună dreptate, societatea se poate declara decepţionată de ineficienţa şefului statului, a cărui cotă de popularitate este susţinută doar de lipsa unei alternative. Multe voci ale societăţii civile îl consideră deja un preşedinte irelevant, anihilat prin propria prestaţie, sub care PSD îşi face nestingherit jocul, acela de scoatere a României din angajamentele politice şi juridice cu Occidentul. O continuare a acestui rol pasiv e sinucidere politică. Dar şi riscurile schimbării de rol, iniţiate în aceste zile, sunt pe măsură. Dacă şi acest război declanşat împotriva PSD se va termina în coadă de peşte, fără un evident câştig politic, îl aşteaptă, foarte probabil, o vacanţă definitivă.

Ce remarcăm, deocamdată? Opoziţia lui Iohannis blochează o remaniere guvernamentală de amploare având ca scop epurarea grupului contestatarilor lui Liviu Dragnea din PSD. O rotaţie de cadre care, potrivit G4media, urmăreşte să înlesnească execuţia finală a unui act politic devastatator: emiterea unei ordonanţe de urgenţă privind amnistia şi graţierea.

Amânând remanierile ministeriale, preşedintele alimentează un război intern de uzură în PSD, care poate dura până la începutul anului 2019, când nu se va mai pune problema unei suspendări, întrucât România va deţine preşedinţia UE. Dacă preşedintele o refuză pe Olguţa Vasilescu şi la Ministerul Dezvoltării, PSD are calea deschisă la CCR ( aflată, ce-i drept, sub controlul lui Dragnea), dar procedura se poate întinde pe săptămâni de zile, tulburând şi mai mult apele în PSD şi Guvern. Este un sprijin oferit lui Paul Stănescu, care refuză, deocamdată, să demisioneze, repetând partitura lui Sorin Grindeanu. Dăncilă s-a abţinut să-i ceară plecarea la ultimul CEX. Pe surse, se ştie că Dăncilă şi Stănescu s-au opus unei ordonanţe de urgenţă pe amnistie şi graţiere. Deci, atât timp cât falanga Stănescu-Dăncilă rezistă, discuţa despre amnistie nu intră în calcul.

Stănescu are cheia ministerului supranumit „Al Dezvoltării Corupţiei şi Mafiei Regionale”, pe care Dragnea şi-a clădit imperiul Tel Drum. Un minister fără niciun rost, inventat doar pentru a crea o faţadă de sifonare a fondurilor publice către clientela politică. Ministerul a ajuns o pârghie de recompensare a fidelităţii baronilor faţă de Dragnea, o puşculiţă de miliarde de euro utilizată după criterii complet netransparente, fără prioritizarea proiectelor care trebuie implementate, fără forme de verificare a bugetelor. Adevăratul eşec al lui Dragnea în ochii pesediştilor este incapacitatea de a avea controlul asupra puşculiţei într-un moment în care se va discuta bugetul de stat. Sunt nevoiţi să treacă pe la Stănescu şi să-i jure credinţă acestuia. Acolo se poate discuta despre formarea unei noi majorităţi parlamentare, care să-l scoată pe Dragnea de la şefia Camerei, reduta simbolică ce, odată pierdută, va bascula total raportul de forţe din PSD. Ultimul război al lui Iohannis se sprijină riscant pe decizia unui vătaf al corupţiei de a nu se lăsa cumpărat, aşa cum se obişnuieşte în PSD.

P.S. Controceniul a anunţat că abia „după 1 decembrie, dacă va fi cazul”, va discuta remanierile. Urmează două săptămâni de stand-by înnebunitor pentru PSD. Preşedintele nu mai pleacă în vacanţă.