Un an cu dor de Maica Siluana

Vă anunţ, în premieră, că este în curs de finalizare, la Editura Doxologia, un calendar pentru anul viitor care va conţine, pe fiecare din cele 365 de pagini, câte un text extras din cărţile şi din răspunsurile date de Schimonahia Siluana Vlad pe site-ul Centrului de Formare şi Consiliere Sfinţii Arhangheli "Mihail şi Gavriil". Ilustraţiile sunt realizate de doamna Elena Murariu. Informaţii despre cum veţi putea achizitiona acest calendar veţi găsi, în curând, pe site-ul Centrului de Formare şi Consiliere Sfinţii Arhangheli: www.sfintiiarhangheli.ro şi pe site-ul mănăstirii Sfântul Siluan Atonitul: www.sfantulsiluan.mmb.ro. Banii obţinuţi din vânzarea calendarului vor fi folosiţi la construirea mănăstirii "Sfântul Siluan Atonitul", într-un loc din apropierea Iaşului.

Cu permisiunea editorilor, redau mai jos cinci astfel de cuvinte ziditoare ale Maicii Siluana pe care le veţi regăsi în calendar la anul, pe vremea aceasta, în zilele de la 11 la 15 iunie.

***

(11 iunie)

«Bucuria inimii sau întristarea ei sunt trăiri din adâncul nostru duhovnicesc şi izvorăsc din relaţia noastră cu Domnul. De acolo vin strângerea inimii în pocăinţă, bucuria recunoscătoare pentru iubirea Domnului, întristarea pentru durerea lumii sau nevrednicia noastră, şi toate acestea pot fi deodată cu sentimentele şi emoţiile cauzate de contactele noastre cu semenii şi cu lumea înconjurătoare. Acum înveţi discernământul duhovnicesc. Nu te teme de vei mai cădea. Încet, încet, vei învăţa să nu mai crezi sugestiile amăgitorului. Bucuria pe care o trăieşti nu o poate lua nimeni de la tine, pentru că nu este din lumea aceasta. Vor fi momente când nu o vei mai simţi, copleşită de alte simţiri, momente în care va fi la "foc mic", dar vei şti mereu că este acolo, aşa cum ştii că inima ta bate şi trimite sângele în tot trupul şi când nu eşti foarte conştientă de asta!"»

(12 iunie)

«Dacă citeşti cu atenţie "Cartea lui Iov", vei vedea că ceea ce urmărea diavolul era să-l facă pe Iov să-L blesteme pe Dumnezeu şi să moară. Din nefericire, această strategie a lui are astăzi mult succes la omul necăjit. Aproape nimeni nu mai aude cuvântul Domnului care ne cere şi ne învaţă să binecuvântăm pe cei ce ne fac rău! Aproape nimeni nu mai înţelege ce ne oferă Domnul când ne îndeamnă să îndrăznim să biruim cu biruinţa Lui lumea, la vreme de necaz… Să îndrăzneşti să biruieşti înăuntrul tău "părerea lumii" despre tine şi despre ce ai merita tu chemând în "ale tale", aşa cum sunt în fiecare clipă, mila Lui!»

(13 iunie)

«Toată piedica vine de la aşteptări, de la faptul că dorim sau aşteptăm ca lucrurile să se întâmple cum ne gândim noi. De îndată ce renunţăm la acest gând, îl jertfim şi ne încredinţăm Domnului, El lucrează şi noi ne bucurăm.»

(14 iunie)

«Domnul a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor şi, iată, este! Vine cu noi pretutindeni, ne aşteptă oricât de mult am ocoli şi rătăci, ne susţine şi ne luminează chiar şi în nebuniile pe care le scornim în alergarea după plăceri şi fericiri străine, ca să ne fie aproape la ceas de durere, când toţi şi toate ne părăsesc sau se întorc împotriva noastră. Să fie aproape ca, de vom voi, să ne spele, să ne panseze rănile, să ne vindece şi să ne dea veşmântul bucuriei Sale!»

(15 iunie)

«Dacă ai credinţă şi îndrăzneşti să accepţi că Dumnezeu te iubeşte şi nu te judecă, totul se va reduce la "împăcarea cu pârâşul" tău cel lăuntric. La început, da, e dureros – pentru că e o adevărată jertfă să priveşti ce se petrece în sufletul tău fără să interpretezi, fără să judeci ca bun sau rău, fără să faci ceva ca să fii altfel ci doar, văzându-te, să te accepţi pe tine aşa cum eşti în acea clipă. Pârâşul era, şi mai este în măsura în care nu eşti mereu în prezenţa iubitoare şi milostivă a lui Dumnezeu, conştiinţa ta rănită de ţinerea de minte a răului îndurat şi a "metodelor" prin care încercai să faci faţă durerii.»