Un experiment curajos: Adrian Mutu

Trebuie spus de la bun început: Adrian Mutu n-ar fi ajuns niciodată să conducă o echipă naţională a României dacă n-ar fi fost performanţa excepţională a echipei under 21 de anul trecut. Dar Mirel Rădoi, antrenor încă în curs de a se consacra cu licenţa Pro, a fost preferat de conducerea FRF pentru naţionala mare, exclusiv pentru performanţa amintită, iar numita FRF a continuat să considere că merită proliferarea „experimentului juvenil” cu Adrian Mutu, mai ales că fostul „briliant” a activat recent în structurile federale şi este bine cunoscut de Burleanu, Stoichiţă &Co. În special după experimentul nefericit cu Christoph Daum, FRF şi-a amintit că sunt tehnicieni tineri, dornici mai mult de afirmare, decât de salarii exorbitante şi clauze astronomice. Modelul de promovare a tinerilor antrenori nu este nici măcar o invenţie românescă. În Germania, Spania, Italia, Anglia, a fost de multă vreme şi este şi acum o practică obişnuită de a se înlocui selecţionerii demisionari sau demişi cu foşti secunzi sau tineri care au lucrat în sectorul federal.

Dacă numirea lui Mirel Rădoi la cârma naţionalei de seniori a fost primită DOAR cu sughiţuri, dar acceptată în numele incontestabilului rezultat din Italia, antrenorii autohtoni cu experienţă au reacţionat, în majoritate, vehement la desemnarea lui Mutu ca selecţioner de juni. Ba chiar şi mulţi dintre suporterii microbişti, care nu uită „păcatele tinereţilor” fostului fotbalist de la Chelsea. Şi dacă se tot vorbeşte de păcate, nu se fac uitate, ca termene de comparaţii, nici „tinereţile” sus-amintitului Daum. Aducerea antrenorului german a fost o idee a gazetarului convertit Andrei Vochin şi n-a fost o idee rea la început. Fotbalul românesc trebuia să treacă şi prin acest experiment cu selecţionerul străin şi la început Daum a fost primit cu simpatie şi de suporteri, şi de jurnalişti, iar eşecul său cu adevărat ruşinos a fost legat doar indirect de vechile sale experimente narcotice. Pur şi simplu, el nu a mai profesat de multă vreme, niciodată ca selecţioner şi asta ne-a costat şi ne-a lecuit de tehnician de import. Neamţ ne-a trebuit, neamţ am avut, deşi antrenorii cu care Daum a colaborat nu s-au dezis de el. După Daum, tânărul şi jovialul Contra a fost privit ca o binecuvântare, dar – cu sau fără greşelile sale – s-a dovedit că treaba cu „alesele” României este o problemă mai complexă decât alegerea unui selecţioner sau altul. Naţionala mică a lui Mirel Rădoi a dovedit că fotbalul nostru mai are încă potenţial, iar experimentul Viitorul şi regula U21 impusă de tânăra conducere a FRF pentru Liga I a contribuit la instaurarea unui adevăr axiomatic: că viitorul se construieşte cu „mânji” nu cu „elefanţi” şi că întinerirea controlată (nu forţată) merită continuată la toate nivelele, nu numai la jucători.

Şi ajungem din nou la Adrian Mutu. Ca fotbalist, şi-a ratat pe jumătate cariera din cauza prostiilor sale de tinereţe. Până aici, la fel ca şi Daum. Însă lui Mutu i-a intrat în cap că trebuie să se facă antrenor (şi nu unul mediocru!) şi nu l-a lecuit nimeni de asta. A luat-o de jos, nu cu prima reprezentativă ca Hagi, nu s-a sfiit să antreneze pe fals, fără licenţă, să o facă pe secundul, să se ocupe de echipe de tineret prin străfundurile Golfului Persic şi au fost oameni care şi-au dat seama că băiatul ăsta chiar are ceva în cap şi merită o şansă mai mare. Recent, la prezentarea sa ca selecţioner U21, Mutu nu s-a sfiit să se refere la meandrele trecutului. Citez din memorie: „Greşelile mele din tinereţe mă ajută în activitatea mea de antrenor. Cel puţin pot să le atrag atenţia copiilor asupra tentaţiilor că am fost şi eu ca ei şi ştiu cât costă asemenea erori”. O replică de bun simţ dată lupilor moralişti care urlă „cum poate drogatul ăsta să facţ educaţie copiilor?”. Declarativ, Adrian Mutu vrea să arate că poate.

Rămâne de văzut dacă şi în practică va reuşi. Nu se pune în niciun caz problema ca noul selecţioner să-şi invite tinerii ciraci la vreo partidă de „liniuţe” între două şedinţe de antrenament. Problema lui Adi Mutu nu este morală, ci pur profesională. La naţionala de tineret U21 ştacheta este înălţată destul de sus de Daniel Isăilă şi Mirel Rădoi, iar Mutu trebuie să confirme, chiar dacă are doar un pic mai multă „experienţă” ca predecesorul său instalat în aceeaşi funcţie. Să sperăm că va reuşi, să-i acordăm încredere şi să uităm măcar acum naibii de cocaina aia londoneză!