Un volum despre istoria presei Iaşului de acum 100 de ani a apărut în librării

Ieşenii interesaţi de presă, dar şi de istorie, pot găsi acum în librării o nouă apariţie editorială. Volumul Presa Ie­şeană de Informaţie 1890-1910, de Emi­lia Chiscop, apărut în această toamnă la Editura „Junimea“, va fi lansat vineri, 12 octombrie, ora 14, la Librăria „Tafrali“ de la Uni­versitatea „Al.I. Cuza“.

Evenimentul va fi mo­derat de criticul Simona Mo­dreanu şi îi are ca invitati speciali pe istoricii Mihai-Ştefan Ceauşu şi Dumitru Vit­cu, redactorul şef al „Ziarului de Iaşi“, Toni Hriţac, preşedintele Gru­pului de Presă Medianet, Alexandru Lăzescu, criticul literar Doris Mironescu, precum şi pe autoarea lucrării.

Cei pre­zenţi la lansare (intrarea este liberă) vor avea ocazia de a participa şi la o discuţie despre tendinţe şi maladii ale presei de azi în comparaţie cu presa de acum mai bine 100 de ani.

Presa ieşeană de informaţie încorporează analiza minuţioasă a nouă dintre cele mai reprezentative colecţii de periodice ieşene din perioada 1890-1910, perioadă importantă atât în procesul de modenizare a societăţii româneşti, cât şi în cel de maturizare, diversificare şi profesionalizare a presei. Ziarele „Evenimentul“ şi „Opi­nia“, ambele de orientare conservatoa­re, au fost publicaţiile ieşene cele mai importante ale epocii, contribuind la formarea curentelor de opinie în Iaşi şi reprezentând, la nivelul timpului lor, vehicule ale democraţiei. „Gazeta Mol­dovei“ s-a remarcat ca un organ de presă independent, a cărui structură şi tematică se aproprie, probabil cel mai mult, de presa de azi. Alături de periodicele menţionate, „Viaţa Româ­nească“, revista culturală, a fost spaţiu de dezbatere şi analiză a unor teme importante de dezvoltare socială, ca reforma educaţiei, a sistemului sanitar sau a culturii.

„Am ales această temă de cer­cetare şi dintr-un motiv personal: ca jurnalistă la «Ziarul de Iaşi», mi-am privit profesia şi din perspectivă istorică. Aşa cum presa de astăzi contribuie, cu bune şi rele, la formarea societăţii civile, la formarea şi deformarea de valori, la maturizarea sau schimonosirea discursului public, la practicarea exerciţiului democratic, cum vor fi contribuit ziarele de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor la toate acestea? Ce lecţii ar putea învăţa jurnalismul de azi din jurnalismul de ieri, în spiritul filosofiei istoriei a lui Xenopol, care consideră istoria drept un instrument de înţelegere a prezentului? Ce elemente ale spaţiului pu­blic de azi se regăsesc în cel de ieri?“, scrie Emilia Chiscop în introducerea volumului.