Caută 
3 MIN
Au făcut vâlvă în ultimele zile declaraţiile primarului Mihai Chirica referitoare la românii care merg să muncească în străinătate. Într-o emisiune în care vorbea despre depopularea satelor şi despre educaţia precară din mediul rural, spusele sale, cum că multe românce merg să se prostitueze, iar bărbaţii fac muncă de sclavi, au inflamat opinia publică. Primarul spune că presa i-a scos afirmaţiile din context şI că este victima unei conspiraţii. Înaintea sa, fostul ministru de Interne Ioan Rus a fost nevoit să demisioneze după ce a generalizat nepermis spunând lucruri similare. Chirica a cerut să nu fie pus pe acelaşi nivel de judecată cu Ioan Rus, să nu i se scoată spusele din context.
Să mergem pe logica sa, prin urmare, şi să îi judecăm afirmaţiile “în context”, nu în afara acestuia. Fără îndoială că traficul de persoane şi prostituţia există şi sunt îngrijorătoare. Dar a le plasa printre principalele cauze ale depopulării satelor este o aberaţie. Din peste patru milioane de români care muncesc afară numărul celor implicaţi în asemenea operaţiuni este, fără nici un dubiu, extrem de mic. Dacă luăm în considerare raportul invocat de primarul Chirica în favoarea sa, pentru a-şi justifica declaraţiile incendiare (VEDEȚI AICI), în perioada 2015-2016 au fost înregistrate la nivelul întregii Uniuni Europene 9.759 cazuri de trafic de personae în scopul exploatării sexuale. Chiar dacă România este pe primul loc în topul ţărillor din care provin aceste victime, numărul lor este mult prea mic pentru a constitui o cauză a depopulării satelor. Dacă emisiunea la care a participat Mihai Chirica s-ar fi focusat pe traficul de persoane, poate că afirmaţiile sale ar fi avut sens, dar nici pe departe în contextul depopulării satelor.
Acelaşi lucru se poate spune despre “sclavia” conaţionalilor noştri care muncesc în străinătate. Dacă ar fi să judecăm doar situaţia celor plecaţi din mediul rural, s-ar putea spune că, analizate “în context”, lucrurile stau tocmai pe invers faţă de cum spune primarul. Situaţia financiară şi starea de bine a unui tânăr din mediul rural, care lucrează fără resurse deosebite în România, la câmp sau pentru un salariu mizer, este mai apropiată de cea de sclavie decât a aceluiaşi tânăr care merge şi lucrează în străinătate. Nimeni nu ar părăsi un loc relativ bun de muncă pentru a deveni sclav, ci, dimpotrivă, ar pleca de la rău la mai bine. Este chiar un pic ironic să-I vezi pe “sclavii” de afară că îşi fac o viaţă decentă acolo şi, de multe ori, ţin şi o familie în ţară, trimiţând bani cu regularitate. Chiar dacă ar fi să-l credităm pe primar şi să ne referim doar la numărul persoanelor traficate în scopul exploatării prin muncă, observăm că acelaşi raport invocat de el situează incidenţa acestora la 26% din numărul total de 20.532, adică aproximativ 5.340. Iar aici intră toate cazurile, adică toate naţionalităţile. A face din aceste cifre un punct central în abordarea fenomenului de “depopulare masivă și îmbătrânirea satului românesc”, aşa cum spune el că a intenţionat să facă (într-un comunicat de presă ulterior declaraţiilor controversate) este cel puţin nerealist şI nechibzuit.
Primarul Chirica este dator, prin urmare, cu scuze atât cetăţenilor români din diaspora, cât şi jurnaliştilor. Declaraţiile sale nu au fost scoase din context, ba dimpotrivă, judecate în context se dovedesc a fi o enormitate sau, în cel mai bun caz pentru el, o gafă imensă. A insista pe ideea că alţii sunt vinovaţi pentru propriile greşeli sau gafe, lucru pe care îl face de ceva vreme, este de neînţeles.
