Următorul nivel

Pe actualul nivel de contestare şi protest, trecerea legilor justiţiei este ca şi făcută. Un an de activism în stradă, fără precedent după 1989, nu a intimidat majoritatea PSD-ALDE-UDMR. Protestele de weekend au devenit obişnuite ca mersul la biserică. Nu mai impresionează pe nimeni.  Atunci când a demarat modificările legilor 303, 304 şi 317 din 2004, alianţa PSD-ALDE-UDMR a luat în calcul mişcări de stradă de anvergura celor din luna februarie 2017. S-au uitat la experienţa maghiarilor şi polonezilor, obosiţi şi resemnaţi după lungi proteste. A observat reuşita lui Orban şi lui Kaczynski, deloc intimidaţi de prelegerile sfătoase ale Europei. Prin urmare, scenariul actual este să-i lase pe români să fiarbă în suc propriu, să le explice ambasadorilor că nu înţeleg despre ce e vorba din cauza traducerii legilor după ureche, iar comunicatele de pe site-ul Departamentului de Stat sunt scrise de nişte anonimi americani. Vor merge până la capăt, nesocotind Comisia de la Veneţia, ignorând şi o foarte posibilă activare a articolului 7 din tratatul UE.

România e pe cont propriu şi penalii au înţeles-o. Oricât de bine intenţionaţi şi convinşi ar fi să sprijine o ţară în derivă, occidentalii nu ne pot salva de „ai noştri”, de noi înşine. Iar aici jocurile sunt aproape făcute. Preşedintele poate încetini paşii procesului constituţional, dar nu are cum să-l blocheze, fără să încalce Constituţia. Curtea Constituţională, unde se strâng contestaţiile, e demult în tandem cu PSD. În ceea ce priveşte perspectiva declanşării unei lupte pentru putere în interiorul PSD, între Liviu Dragnea şi Mihai Tudose, pe care se scontează în culisele politicii, e fals să fie privită ca o dispută pro sau anti-justiţie.

Atât timp cât în Parlament există o majoritate anti-justiţie, iar camerele sunt conduse de doi demnitari sub anchetă, nu vor face decât să se replieze şi să încerce să creeze periodic noi şi noi breşe în legislaţie.

Prin urmare, ce i-ar face pe nişte infractori să se oprească? Cum ar putea fi speriate nişte reţele de penali de nervii civilizaţi ai cetăţenilor? Pe actuala paradigmă, suntem nişte miei buni de tăiat. De oameni civilizaţi nu le va fi frică niciodată. Regulile protestului politicos sunt de respectat într-o luptă în care te confrunţi cu un adversar decent, care înţelege interesul general. Când ai în faţă o megastructură de infractori şmecheri, dornici să scape de închisoare şi vor liber la furat, trebuie să te aştepţi la o luptă în care cuţitul împlântat în spate e scopul final.

Am ajuns în punctul în care nu se mai poate fără trecerea la următorul nivel: o radicalizare a mesajului străzii. Fără o grevă generalizată, blocarea non-violentă a unor instituţii cheie, cum ar fi Parlamentul, vor merge înainte fără să clipească. Acte artistice precum parastase simbolice, plimbatul trolerelor prin faţa sediilor PSD, înseamnă artă pentru artă, fără o stare generalizată de revoltă. Fără să se simtă furia unui val care-i poate mătura, fără să aibă reprezentarea clară a unui pericol existenţial mai puternic decât frica de braţul legii, nu vor da înapoi. Ne trebuie o stare de urgenţă civilă.