Va câştiga maşina de gafe alegerile?

Aflat în doliu după moartea fiului, Joe Biden, politicianul bonom, din popor, pe care tragedii personale cumplite l-au încercat în momente cheie ale carierei politice, a decis atunci să nu candideze. Unii i-au regretat decizia, însă, paradoxal aproape, au considerat-o un calcul realist. Sondajele îl arătau pe Biden mult în urma lui Hillary şi Bernie. Ar fi avut un start întârziat, pe care nu se ştie cum l-ar fi recuperat. Cu toate acestea, multe voci au fost de acord cu Kennedy, că dacă ar fi depăşit acest handicap probabil că victoria ar fi fost a lui (vezi articolul din Newsweek, de exemplu).

În baza acestui raţionament, mulţi îl consideră pe Joe Biden un candidat aproape providenţial în 2019. Joe Biden este văzut de către majoritatea democrată competitorul care îl poate înlătura pe Donald Trump de la Casa Albă. Dintre cei 20 de candidaţi aflaţi în cursa pentru alegerile prezidenţiale din Statele Unite, Joe Biden, vicepreşedinte al SUA în timpul lui Barack Obama, conduce la distanţă. Sondajele de opinie indică un avantaj de nouă procente în faţa lui Donald Trump, mai mult decât orice alt candidat.

Ceea ce surprinde este avantajul constant al lui Biden într-o cursă în care aleargă prost. Nimeni nu îi contestă şi nu îi minimalizează vicepreşedintelui Joe Biden talentul politic şi meritele unei cariere remarcabile. Avocatul tânăr din Delaware a intrat în Senat în 1972, câştigând alegerile împotriva unui republican cu vechime şi suport republican masiv împotriva căruia nici un alt democrat nu s-a încumetat să candideze. Victoria lui Biden a fost cu atât mai spectaculoasă, cu cât campania sa a fost lipsită de bani şi de staff profesionist, fiind practic condusă de membrii propriei familii! În 1972, Biden era probabil cel mai tânăr senator, având doar 30 de ani. Acum, este printre cei mai vârstnici. A susţinut cauze politice bune în cei aproape 50 de ani de politică. A fost apărător al drepturilor civile, s-a opus războiului din Vietnam, a susţinut legi împotriva agresiunii asupra femeilor. Joe Biden are şi o charismă cumva neobişnuită, a cumsecădeniei. Prinde şi la muncitori, şi la gulerele albe. E modest, în banca lui, mereu cu un zâmbet cald şi accesibil, mereu dispus să pună o mână pe umăr ori să dea un sărut afectuos. Scandalul care i-a marcat începutul candidaturii, privind acuzaţiile de comportament neadecvat faţă de câteva femei, se leagă de această latură a personalităţii sale. Biden a administrat acest scandal destul de bine. Confruntat cu acuzaţiile femeilor, Biden nu a negat sau diminuat acuzaţiile, dar nici nu şi-a cerut vreodată scuze. "Normele sociale s-au schimbat. Înţeleg asta şi aud ce spun aceste femei. Mereu am văzut politica prin prisma conexiunilor pe care le fac cu oamenii, dar voi fi mai atent cu respectarea spaţiului personal de acum încolo. Este responsabilitatea mea şi o voi îndeplini", a postat Joe Biden pe Twitter. Răspunsul său nu i-a satisfăcut pe toţi, dar a fost unul inteligent.

De îndată însă ce a intrat în campanie, Joe Biden a dat drumul la "maşina de gafe". În dezbaterile electorale televizate a debutat prost, iar în diversele momente de campanie scoate perle de-a dreptul hilare, intens mediatizate. La un eveniment a spus că elevii săraci sunt la fel de isteţi ca şi cei… albi! Cu o altă ocazie a confundat-o pe premiera britanică Theresa May cu defuncta Margaret Thatcher. Dar cea mai memorabilă gafă de până acum, consemnată de Vanity, a fost declaraţia că, pe când era vicepreşedinte s-a întâlnit cu supravieţuitorii atacului cu armă de la Parkland Florida – atac care a avut loc anul trecut, la doi ani după ce Biden a încheiat mandatul de vice. Biden voia să sugereze că a discutat ideea regularizării armelor civile după tragedie.

Chiar dacă sunt mediatizate intens, gafele nu îl costă nimic pe Joe Biden. Cel puţin, nu încă. În sondaje, conduce încă detaşat. Pe de o parte pentru că cei care îl plasează sus sunt aceiaşi democraţi care vor şi cred că el îl poate bate pe Trump. Pe de alta pentru că gafele lui Biden nu sunt ceva nou. O căutare pe Google a fostelor sale campanii prezidenţiale, din 1988 şi 2008, rememorează vechi topuri ale gafelor. Era de aşteptat ca Biden să fie o maşină de gafe pe ringul electoral – scrie Vanity. Expresia auto-descriptivă maşină de gafe îi aparţine de altfel lui Biden însuşi. (Trebuie spus că autoironia şi umorul sunt arme salvatoare uneori!) În 1988 a ieşit din campania prezidenţială după ce a plagiat o declaraţie a unui lider al laburiştilor pe care l-a parafrazat uitând să îl citeze! Ce standarde înalte, dragi prieteni, nu-i aşa?!

Vor conta însă aceste gafe la un moment dat pentru succesul lui Joe Biden? Da, cu siguranţă – argumentează The New Yorker. De altfel, remarcă autorul din The New Yorker, perlele lui Biden nu sunt gafe. Căci gafele sunt adevăruri pe care cineva le varsă din greşeală când de fapt nu ar trebui. Greşelile sale sunt mai degrabă erori jenante, feste ale memoriei, semne ale unei pierdute agilităţi. Iar problema sănătăţii candidaţilor a cam contat mereu în sondaje. A fost de ajuns ca Hillary să tuşească de câteva ori la evenimente din campania sa trecută ca presa să elaboreze pe tema sănătăţii viitoarei posibile preşedinte, de 71 de ani – rememorează The National Review.

Câteva întrebări pornesc de aici. În primul rând, cât de importante sunt câteva gafe ale lui Biden prin comparaţie cu cele 12.000 de fabulaţii ale lui Trump din 2016 încoace? (Numărul este real!) Contează mai mult o problemă de memorie sau una de caracter la pachet cu una presupus patologică? Politicieni şi psihiatri au invocat repetat ideea unei nepotriviri psihologice a actualului preşedinte. Lui Joe Biden nimeni nu i-a contestat caracterul sau potrivirea psihologică.

Vârsta şi impactul asupra agilităţii şi memoriei sunt invocate adesea când se vorbeşte de candidatura şi mai ales de gafele lui Biden. Dar este argumentul vârstei – atunci când vine vorba de prezidenţiale – unul corect? Şi nu mă refer doar la corect politic, căci procesul de îmbătrânire demografică se va reflecta tot mai mult probabil în domeniul reprezentării. De altfel, personaje cheie din politica SUA au peste 70 de ani. Joe Biden (76,) Donald Trump (73), candidatul Ben Sanders (77), lidera democrată Nanci Pelosi (79) şi senatoarea Elizabeth Warren (70) – candidata democrată care se situează imediat în urma lui Biden în unele sondaje atât la şansele de a deveni candidat final, cât şi la cele de a-l bate pe Trump la nivel naţional.

Dacă prestaţia lui Biden în campanie va merge din gafă în gafă, întrebarea care frisonează pe mulţi este: dacă nu el, atunci cine este candidatul viabil care poate câştiga alegerile. Întrebarea are cel puţin două răspunsuri care se bat cap în cap. În unele state, sondajele arată că cel care are şanse de a câştiga alegerile primare (şi deci de a fi susţinut de partid în alegerile generale) nu are şanse de a-l bate pe Trump. Sondajele la nivel statal sporesc şi mai mult confuzia. În Massachusetts, de exemplu, Andrew Yang, un antreprenor de 44 de ani, pare a câştiga teren puternic în sondaje în raport cu ceilalţi sprinteri. Însă în acest moment, nu este văzut ca un candidat viabil pentru cursa finală, cea cu Trump, în ciuda faptului că sondajele arată că procentul celor care îi dezaprobă performanţa la locul de muncă a lui Trump e în creştere.

Cuplul preşedinte – vicepreşedinte ar putea da răspuns la dilema cu privire la şansele schimbării preşedintelui în toamna viitoare. Dacă Biden va câştiga primarele, va face el echipă cu Elizabeth Warren – care e din acelaşi bazin electoral – ori mai degrabă cu Julian Castro, de 44 de ani, şi el membru în cabinetul Obama, reprezentant al populaţiei latine şi al generaţiei tinere. Dacă Elizabeth Warren va fi în finală, s-ar putea alia spre exemplu cu Pete Buttigieg, de 37 de ani, care fiind veteran de război, căsătorit cu un bărbat şi, deci, primul gay asumat deschis care candidează vreodată la prezidenţiale ar putea aduce un bazin electoral mai divers ca generaţie, vârstă şi mentalităţi. Pete Buttigieg este de altfel cu mult înaintea lui Castro în sondaje, venind imediat după balotul celor cu vechime în politică, potrivit Real Clear Politics. Aceasta înseamnă că – vorba lui Biden – normele sociale chiar se schimbă – şi adaug eu – dincolo de corectitudinea politică.

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, este Scientific Integrity Associate în cadrul Duke Office of Scientific Integrity