Viaţa, ca o cutie de ciocolată

Vinerea trecută a avut loc şedinţa comună a guvernelor de la Chişinău şi Bucureşti, un eveniment care – aşa cum a fost inspirat prezentat de către prietenii de la veridica.ro – a făcut trecerea „de la poezie şi lirism, la sprijin financiar şi proiecte de infrastructură”. 

Deşi pe 11 februarie a fost cea de-a cincea şedinţă comună din 1990 încoace a celor două guverne, o premieră istorică a fost reprezentată de faptul că această întâlnire a fost organizată la Chişinău şi nu la Bucureşti ori Iaşi, aşa cum se întâmplase până acum, lucru care nu face decât să confirme că actualul guvern proeuropean de la Chişinău este cu adevărat apropiat şi compatibil cu cel al României. Cele două cabinete au semnat cu această ocazie un număr însemnat de acorduri şi protocoale de colaborare care se vor concretiza prin construirea unui nou pod peste Prut, la Ungheni, reducerea de zece ori (!) a tarifelor la roaming, dar şi prin oferirea din partea României a unui program de asistenţă financiară nerambursabilă în valoare de 100 de milioane de euro.

Întâmplător (sau poate că nu?), în preziua şedinţei comune a celor două guverne, la Bucureşti (!) avea loc prezentarea unui sondaj de opinie despre situaţia din Republica Moldova, iar în capul mesei trona talentatul domn Dan Dungaciu: „Popularitatea pro europenilor de la PAS şi a preşedintei Maia Sandu nu este în prăbuşire, dar este în declin”, concluzia fiind că „80% dintre respondenţi trăiesc astăzi mai rău decât acum doi ani”. Ca o mică observaţie pentru cine a uitat, „acum doi ani” în Republica Moldova înseamnă plină perioadă de guvernare a oligarhului Plahotniuc împreună cu socialistul Dodon, momentul în care societatea de peste Prut decisese că este nevoie de schimbările politice care au adus-o la putere pe Preşedinta Maia Sandu şi, ulterior, a adus la guvernare şi partidul pro european PAS. Desigur, faptul că eşantionul intervievat în sondajul prezentat de către talentatul domn Dungaciu cuprindea 80% respondenţi care şi-au asumat că nu au şi cetăţenia română (cifra oficială vehiculată a moldovenilor care au şi cetăţenia română fiind în jur de 40%) poate fi o coincidenţă reflectată în alterarea rezultatelor finale ale „cercetării sociologice”, la fel cum o altă „coincidenţă” poate fi şi faptul că acelaşi talentat domn Dungaciu se dădea cu capul de toţi pereţii la alegerile parlamentare din România făcând o propagandă deşănţată la Chişinău pentru ciudata formă de organizare numită partidul AUR. Dar despre aceasta vom mai vorbi, cu siguranţă, şi altă dată.

Şedinţa comună a celor guverne, cu toate veştile bune aduse, nu a fost însă un subiect de ştiri pozitive pentru toată lumea, o mare parte a presei de limbă rusă apăsând instantaneu pe butonul generator de fake-news. Şi tot vigilenţii colegi de la veridica.ro au sintetizat şi bazaconiile apărute în acest context în spaţiul mediatic de la Chişinău: „Şedinţa comună a guvernelor de la Bucureşti şi Chişinău, un nou pas spre anexarea Republicii Moldova de către România”, „Bucureştiul se laudă pentru fiecare ajutor pe care îl oferă pentru a-şi crea imaginea de prieten care se cunoaşte la nevoie. Însă problemele economice ale Moldovei reprezintă consecinţa directă a politicii sale pro româneşti, din a cărei cauză colaborarea Chişinăului cu Uniunea economică euroasiatică este redusă la minim” ori, favorita mea, „În locul unionismului agresiv, Bucureştiul a trecut la tactica de soft power şi excluderea continuă a limbii moldoveneşti nu doar din circuitul oficial, dar şi din conştiinţa moldovenilor. Aceasta în condiţiile în care Moldova ca stat şi moldovenii ca popor sunt mai vechi decât România şi românii şi au mai multe drepturi la superioritatea istorică.”

În paralel cu lansarea acestor dezinformări, strategii anti europeni şi-au înteţit promovarea noului lor proiect, „Ion Ceban”. Actualul primar al Chişinăului este un tânăr fost tovarăş comunist de-al lui Voronin, apoi fost tovarăş socialist de-al lui Dodon (ocazie cu care a şi câştigat Primăria Chişinăului) şi un vajnic fost vorbitor şi apărător al limbii „moldoveneşti”. Numai că într-o bună dimineaţă lui Ion Ceban i s-a pogorât brusc în suflet revelaţia transformării. Aşa că Ion Ceban s-a transformat în „domn”, a devenit un vorbitor şi apărător al limbii „române”, susţinător al valorilor europene şi nu mai este primar socialist, ci un „tehnocrat” care coagulează „în jurul său” un nou proiect politic – „Mişcarea Alternativei Naţionale” – care să deturneze voturi şi de la socialişti, şi de la pro europeni. 

La numai o săptămână după şedinţa comună a celor două guverne, domnul Ceban a decis că este momentul oportun să căpuşeze electoral acest eveniment aşa că a purces într-o vizită „de lucru” pentru câteva zile fix în… România pentru a da senzaţia că şi el a făcut parte din acest proces istoric care se petrece acum între cele două maluri ale Prutului. Domnul Ceban a ştiut să profite de naivitatea (?) mai multor politicieni de pe la noi (o simplă căutare pe Google fiind suficientă pentru a fi putut şti din timp ce hram poartă cu adevărat edilul Chişinăului), aşa că pe pagina sa de Facebook a apărut coţopănindu-se triumfător prin birourile primăriei Vaslui, ale consiliului judeţean Buzău, ale consiliului judeţean Ilfov, ale primăriilor sectoarelor 2, 3,4, 5 şi 6, ba chiar şi la sfat cu Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, cu Ministrul Sănătăţii Alexandru Rafila, cu Preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, şi cu Paul Stănescu, vicepreşedintele Senatului României (!). Desigur, în tot acest turneu, domnul Ceban a avut şi o discuţie „foarte bună” cu primarul nostru Chirica, de la care vrea să înveţe – ţineţi-vă bine! – „reparaţia drumurilor, mobilitatea urbană, amenajarea parcărilor ori transportul public”.

Singurele personaje cu care încă nu a apucat să se pozeze domnul Ceban sunt Victor Viorel Ponta (pe amândoi legându-i aceeaşi încrâncenare la adresa Maiei Sandu şi a pro europenilor de la partidul PAS), Dan Diaconescu ori George Simion, candidatul favorit al „unionistului” Chirica de la alegerile europarlamentare trecute. 

Însă, cu siguranţă, timpul nu este pierdut şi să nu vă miraţi dacă într-o bună zi – conform partiturii – îl vom vedea pe Ion Ceban trăgând de bariera din vama Sculeni răcnind patriotic „Jos Hotarul de la Prut!”. Viaţa, cum spunea Forrest Gump, „este ca o cutie de ciocolată: niciodată nu ştii sigur ce găseşti înăuntru”. 

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova