WimbleDONNA SIMONA

Trebuia să fiu de mult la ţară, la Amnaş. Din varii motive personale, am tot amânat plecarea. După turul trei de la Wimbledon (6:3, 6:1 cu Victoria Azarenka!!), le-am spus prietenilor că, gata, plec la ţară când o să plece Simona de la Wimbledon! Ei bine, iată-mă că-s tot la Iaşi, şi nu la Amnaş!

Joi, după altă victorie incredibil de scurtă şi clară (6:1, 6:3 cu Elina Svitolina), dar nu atât de uşoară precum o arată scorul, m-am trezit că mă sună cineva din Franţa. Nu ştiam cine-i, pentru că mobilul îmi mai face figuri cu faze în care nu-mi apare numele, ci doar numărul de telefon. Am preluat apelul, având eu o bănuială că-i prietenul Ovidiu (O. Nimigean). Şi aşa a fost. După ce-am comentat noi semifinala, mirându-ne de jocul halucinant de lucid şi puternic al Simonei, am rostit la un moment dat fraza asta: "Simona s-a serenizat!"

Ehei, dar serenizarea ultimă avea să se-ntâmple sâmbătă în finală, chiar în faţa Serenei Williams: prin jocul etalat, prin prezenţa ei plenară (fizic şi mental) pe teren şi în toate punctele care contează, Simona a făcut-o pe Serena să se simtă poate pentru prima dată-n viaţă cam cum s-au simţit atâtea şi atâtea adversare de-ale ei de-a lungul timpului (în vremurile ei de glorie, pe când domina ea mental aproape pe oricine) în faţa ei: neputincioasă. De altfel, Serena avea să şi declare după meci:

"It was a little bit a deer in headlights for me. Whenever a player plays like that you just have to take your hat off." / "A fost un pic pentru mine ca şi cum eram o căprioară-n lumina farurilor. Oricând o jucătoare joacă astfel nu poţi decât să-ţi scoţi pălăria."

Şi a mai rostit ea o frază demnă de luat în seamă:

"She played out of her mind!" / "A jucat ieşită din minţi!" Hm, sună aiurea. Da, to be out of your mind înseamnă să-ţi fi ieşit din minţi. Dar vorba românească n-are conotaţie pozitivă. Să zicem că Simona "a jucat nebuneşte". Iar eu, apropo de jocul seren(izat) al Simonei, aş mai specula un pic pe ideea minţii: da, Simona a jucat cam de la 4:1 şi 40:15 (deci două mingi de 5:1) pentru Shuai Zhang (în sferturi) cu o determinare lucidă incredibilă, dominându-şi adversarele (Zhang, Svitolina, Serena) inclusiv mental. Victoriile ei au ieşit (şi) din mintea limpezită a Simonei pe măsură ce înainta în turneu!

Apropo de asta, uluială i-a produs jocul Simonei şi marelui John McEnroe, care, după ce admite că, da, Simona e "o jucătoare formidabilă", conchide după cum urmează: "Nu am crezut însă că o va intimida pe Serena William atât de mult cum a făcut-o astăzi. Halep a dominat-o total. Nici măcar nu a fost un meci. Doar de câteva ori într-o viaţă simţi că îţi iese atât de uşor şi aşa s-a întâmplat acum." (gsp.ro)

Câteva cifre, formidabile cifre

Cu ce să-ncep? Păi, poate cu faptul că Simona a pierdut un singur set – şi acela taman în turul doi, în meciul cu Mikki Buzărnescu.

Apoi, să reţinem că în în meciurile cu adversarele bine cotate ori experimentate (Azarenka, Svitolina, Serena), Simona a pierdut doar câte 4 ghemuri. De altfel, înfrângerea de sâmbătă a Serenei a fost cea mai drastică suferită vreodată într-o finala de Mare Şlem…

În setul doi al meciului cu Svitolina (care-n primul set n-a reuşit să-şi facă nici măcar o dată serviciul), Simona a egalat la 1, a egalat la 2 şi a egalat la 3, fără să piardă niciun punct! Ca apoi să facă break, să-şi câştige serviciul şi să-nchidă meciul cu încă un break.

Finala?

Primul as al meciului l-a bătut Simona! Serena avea să aibă 2 (doi) aşi în tot meciul.

Simona a făcut 3 (trei) greşeli neforţate (una-n primul, două-n al doilea set), Serena 26!

Simona a transformat 4 din 5 mingi de break, Serena 0 din 1 (una).

Simona n-a făcut nicio dublă greşeală, Serena una…

Cu cele 56 de minute, este una din cele mai scurte victorii recente – în 2014, atunci când Simona, dacă nu s-ar fi accidentat, probabil că o bătea pe Eugenie Bouchard şi se califica ea în finală, Petra Kvitova a învins-o pe canadiancă în 55 de minute…

Măreţie atinsă

Cel mai frumos articol dedicat victoriei Simonei în faţa Serenei Williams l-am citit sâmbătă seară în Frankfurter Allgemeine Zeitung. "Ein Sieg, der schöner ist als jeder Traum" (O victorie mai frumoasă decât orice vis) a titrat Doris Henkel. "În după-amiaza asta, Serena Williams n-a mai avut sub norii groşi de deasupra Wimbledonului nicio secundă răgaz pentru a se gândi la istoria tenisului sau la al optulea titlu la All England Club. Căci Simona Halep a ţâşnit precum un cal de cursă din boxă şi înainte ca adversara ei să fi putut măcar să dezvolte vreun feeling pentru joc a condus după 11 minute deja cu 4:0. Publicul a reacţionat cu un amestec de uluială perplexă şi entuziasm crescând faţă de felul în care Halep a continuat să alerge în acelaşi tempo şi după primul şvung, nelăsând nicio urmă de dubiu că aşa va juca până la sfârşit."

Cam aşa, da. Cam de aceea avea să admită Serena după meci că s-a simţit un pic "ca o căprioară-n lumina farurilor".

"Probabil că aşa arată când speranţa şi certitudinea îmbinate cu vigoare şi curaj duc la un sfârşit care-i mai frumos decât orice vis", a conchis Doris Henkel. "Wimbledon şi-a purtat noua învingătoare pe braţe, iar ea a meritat asta."

Închei cu un mottoul de la All England Club Wimbledon (în care, odată cu victoria, Simona a devenit membră): In Pursuit of Greatness. În urmărirea măreţiei. Sâmbătă, Simona a atins măreţia.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist