Ziua verdictului

Motto: Din Banat până la Iaşi/ Se resimte lipsa sării/ Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârma ţării”. (Păstorel Teodoreanu)

Au nemţii o vorbă celebră: “Mai există judecători la Berlin!”, ce porneşte de la o poveste adevărată petrecută în secolul al XVIII-lea, în Prusia. Atunci, un conflict iscat între regele Frederic al II-lea şi un morar, legat de intenţia suveranului de a-şi extinde moşia inclusiv pe terenul pe care se afla moara, l-a făcut pe sătean să ameninţe că-şi va căuta dreptatea la tribunal.

Încrederea în justiţie a omului simplu, mai ales atunci când devine victima unui abuz din parte autorităţilor este cheia de boltă a unei societăţi normale. Vai de ţara în care judecătorii  ţin partea vinovaţilor pentru a nu-şi pierde privilegiile şi bunele relaţii cu sponsorii generoşi. Vai de ţara în care penalii scapă mereu cu faţa curată.

După 1990, adică după (alţi) 45 de ani de justiţie samavolnică, mulţi magistraţi (procurori şi judecători), celebri pentru strânsele prietenii pe care le legau cu lumea interlopă, s-au întrecut fie în rechizitorii  găunoase, fie în sentinţe aberante. În oraşe, borfaşi faimoşi erau trataţi cu plecăciuni. Iar, la ţară, aproape că nu există familie în care măcar un membru să nu fi fost victima unor “erori” ale justiţiei. Sunt bătrâni care au murit cu dreptatea în mână, în vreme ce pe pământul lor vreun pesedist hoţoman îşi clădea deja ditamai vila. Sau ditamai cartierul.

După 2004, a părut că justiţia se emancipează treptat şi ireversibil, atacând cu curaj anumite cazuri de corupţie mai complicate; iar după 2012 (odată cu condamnarea lui Adrian Năstase), chiar s-a crezut că a treia putere fundamendală din stat – puterea judecătorească – şi-a recăpătat demnitatea atât de necesară.

Tristă iluzie, stimat juriu! Alegerea găştii lui Dragnea în fruntea ţării i-a timorat imediat pe magistraţi, procurorii producând (parcă intenţionat) gafe incredibile, iar judecătorii inventând aberaţii la foc automat. Motivaţi de uriaşele salarii şi avantaje socio-profesionale cu care au fost blagosloviţi de noua putere, cei care ieri condamnau pe bandă rulantă achită azi pe bandă rulantă. Din două, una: ori greşeau înainte, ori greşesc astăzi, căci nu pot fi ambele variante adevărate, de vreme ce e vorba de aceleaşi personaje controversate.    

Săptămâna viitoare se va da verdictul în cazul în care Liviu Dragnea este judecat pentru instigare la abuz în serviciu în legătură cu angajarea a două pesediste  la Protecţia Copilului Teleorman. A-l achita pe liderul PSD în condiţiile în care deja unii dintre cei implicaţi şi-au recunoscut vina, iar alţii au şi plătit prejudiciul înregistrat, pentru a beneficia de oarece clemenţă, iar probele administrate la dosar confirmă că nimic nu mişca în Teleorman fără porunca lui Dragnea, va reprezenta una dintre marile umilinţe pe care le va suporta nu doar justiţia, cât mai ales societatea românească. Este clar că microbul corupţiei va începe să ucidă din nou populaţie nevinovată. Guvernanţii de azi –  impostori cu vechi state de serviciu -, nu ar avea nicio şansă să fie acolo unde sunt acum dacă justiţia ar fi cu adevărat independentă.

Şi pentru că am început cu Păstorel, să încheiem în acelaşi ton “nostalgic”: “Cine-i mare, dă din mână şi-are patru la română?/ Cine-i la academie şi-are patru la chimie?/ Cine-n ţară este tare şi-are patru la purtare?/ Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti”.

De, erau alte vremuri: atunci, erau condamnaţi la puşcărie oamenii nevinovaţi, azi sunt achitaţi interlopii. Ba li se mai oferă şi compensaţii. Dar vom vedea săptămâna viitoare câtă dreptate mai există în România pesedistă. Şi să ne notăm în agendă data verdictului.