„Am dreptul să nu declar nimic”. Nu e din filme, ci de la Iaşi. Cum a scăpat de pedeapsă o şoferiţă beată criţă?

Incidentul în care a fost implicată Mihaela D. a avut loc în ultima zi a anului 2019. Aproape de ora 14, poliţiştii Secţiei 6 au fost alertaţi prin Serviciul 112 de un ieşean care spusese că autoturismul său Dacia Duster fusese acroşat de un altul, cu şofer probabil băut. El însuşi fusese sunat de o vecină care îi spusese că şoferiţa vinovată se afla în stare de ebrietate. Incidentul fusese unul minor, fiind doar zgâriată vopseaua maşinii aflate în parcare, dar poliţiştii s-au deplasat la faţa locului. Au identificat-o pe Mihaela D., care le-a spus că băuse înainte de sosirea lor. Aparatul Dräger a indicat la ora 14.24 o valoare de 0,72‰ alcool pur în aerul expirat, iar analiza sângelui a stabilit alcoolemia la 1,83‰ la ora 14.48.

Mihaela D. a fost trimisă în judecată pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, dar în instanţă lucrurile au luat altă întorsătură decât cea prevăzută de procurori. În calitate de suspect, şoferiţa a explicat că, în jurul orei 6-6.30, luase un supliment naturist, obţinut din „cătină cu alcool, nuci verzi cu miere de albine, asociate cu ţuică de casă dublu rafinată de circa 50-52°”, fără a putea preciza concret cantitatea de alcool ingerată. Femeia şi-a confirmat declaraţia în faţa judecătorilor. Ea a adăugat că în jurul orei 11.30-12.00, soţul îi spusese că locul său obişnuit de parcare era liber. Coborâse pentru a-şi repoziţiona maşina şi urcase înapoi, bând 3-4 pahare de vin până să vină poliţia.

În cursul judecăţii, un martor a precizat că în ziua respectivă, la 12.30, mersese la Mihaela D. pentru a-i da o cantitate de vin şi ar fi băut cu familia acesteia şi cu dânsa un pahar. Declaraţia nu lămurea însă mare lucru, întrucât incidentul din parcare avusese loc înainte de această oră. De fapt, declaraţia confirma declaraţiile şoferiţei, că băuse după incident, ceea ce ridica semne de întrebare cu privire la acoolemia sa în momentul ciocnirii din parcare.

Un alt martor spusese anchetatorilor că văzuse incidentul de la fereastră. Îşi dăduse seama că şoferiţa era băută întrucât „avea mersul legănat şi încerca să meargă în linie dreaptă, fără să reuşească”. Bărbatul nu s-a prezentat însă în instanţă pentru a da detalii. „Martorul utilizează în conţinutul declaraţiei sale o serie de expresii gramaticale care exprimă certitudinea, fără însă a furniza suficiente informaţii cu privire la premisele pe care se bazează concluzia expusă. Martorul nu era în măsură să anticipeze traiectoria deplasării pedestre dorite de către inculpată, astfel încât să poată face aprecieri asupra imposibilităţii menţinerii direcţiei preconizate, motiv pentru care susţinerile sale cu acest obiect sunt lipsite de relevanţă”, au apreciat judecătorii, care au preferat să nu ţină cont de această declaraţie.

Elementul decisiv în analiza judecătorilor a fost însă faptul că poliţiştii o testaseră pe şoferiţă abia după ce aceasta le-a spus că băuse. Ei nu menţionaseră în procesul-verbal că ar fi perceput halenă alcoolică. „Organele de poliţie nu i-au adus la cunoştinţă inculpatei dreptul de a păstra tăcerea şi de a nu se autoincrimina, astfel cum acestea au fost conturate prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”, au arătat judecătorii. Timpul scurs din momentul ciocnirii din parcare până la testarea şoferiţei, interval în care aceasta băuse, nu făcea posibilă stabilirea alcoolemiei în momentul incidentului şi nici măcar a faptului că aceasta depăşea limita de 0,8‰, pentru a atrage răspunderea penală. „Aşadar, instanţa reţine că, în prezenta cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert şi nu sunt apte să întemeieze convingerea acesteia asupra preexistenţei vinovăţiei inculpatei”, au conchis magistraţii. Ei au decis achitarea şoferiţei din lipsă de probe.

Sentinţa nu este însă definitivă, ea fiind contestată de procurori în faţa Curţii de Apel. Această instanţă va relua dezbaterea dosarului la mijlocul lunii viitoare.