„Rechizitoriul” Mitropoliei din 2003 împotriva părintelui Calistrat: îşi crea „o armată” de discipoli, călugărind tineri într-o casă privată

Incidentul în care părintele Calistrat Chifan, de la Mănăstirea Vlădiceni, este filmat agresând o femeie în curtea bisericii nu este singular în istoria relaţiei acestuia cu Biserica Ortodoxă Română. Comunicatul Patriarhiei Române din 2003, citat şi în materialul publicat ieri de „Ziarul de Iaşi”, face o trecere în revistă a motivelor pentru care, în urmă cu 20 de ani, preotul a fost la un pas de caterisire, dar s-a ales doar cu decăderea din treaptă. Acesta a fost oprit de la slujire pentru mai bine de şase ani, din 2009 reîntorcându-se cu drepturi depline în preoţie. „Rechizitoriul” făcut atunci de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi publicat de Patriarhie este fără echivoc: Calistrat Chifan a stârnit răzmeriţe oriunde a fost postat călugăr, a schimbat trei mănăstiri, iar în final, la Bârnova, a format o reţea în care transforma tineri, unii minori, în călugări, fără acceptul Bisericii.

Călugăr în trei mănăstiri, alungat cu scandal din toate

În martie 2003, Patriarhia a simţit nevoie să publice acest comunicat pe formatul unui rechizitoriu tocmai pentru că, la fel ca astăzi, susţinătorii preotului Calistrat Chifan deveniseră agresivi şi făceau proteste chiar în curtea Mitropoliei din Iaşi. De altfel, chiar în debutul comunicatului, se precizează că faptele preotului sunt prezentate pentru a lămuri cazul său şi „cunoscând tulburările sufleteşti prin care trec unii credincioşi, susţinători ai Ieromonahului Calistrat Chifan”.

Citește și: VIDEO: Preotul Calistrat Chifan de la Vlădiceni, acuzat de două femei că le-a bătut în curtea bisericii

Încă de la intrarea în Mănăstirea Sihăstria, din judeţul Neamţ, unde şi-a început activitatea fiind călugăr, Calistrat era acuzat atunci de Mitropolie pentru că nu aducea ascultare stareţului. Cazul a ajuns chiar şi în presa din Iaşi, părintele arhimandrit Victorin povestind că nu se poate înţelege că călugărul Calistrat. Mai ales după ce acesta a încercat să pună mâna pe mănăstire şi să o controleze el.

„Starea de neascultare s-a arătat mai ales după Revoluţie când, împreună cu monahul Iustinian – monah care, la rândul său, datorită neascultării şi firii violente, a provocat cu câţiva ani în urmă un scandal de proporţii la Mănăstirea Văratec – ierom. Calistrat a încercat să răstoarne ordinea tradiţională din această mănăstire, act condamnat de toţi marii duhovnici ai Sihăstriei”, au precizat cei de la MMB.

Aici apare şi menţiunea legată de caracterului violent al călugărului de atunci – Calistrat Chifan – care, conform comunicatului, a bătut un cal până la ucis pe timpul şederii la Mănăstirea Sihăstria. Plecarea de acolo a fost de-a dreptul o alungare din comunitate, moment în care monahul de atunci, Calistrat Chifan, se retrage la Mănăstirea Dragomirna din judeţul Suceava, alături de un prieten al său, ieromonahul Antonie Câmpanu.

Citește și: Primul “croşeu” de la BOR pentru “boxerul” Calistrat: "Gestul său e absolut scandalos"

De acolo au fost alungaţi împreună, din cauza „dezbinării şi vrajbei provocate în această obşte”, de către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, la solicitarea conducerii mănăstirii.

A devenit preot fără studii, după ce a picat admiterea la facultate

„Prin bunăvoinţa şi clemenţa IPS mitropolit Daniel, li s-a îngăduit să se aşeze în Mănăstirea Bârnova, de curând înfiinţată, iar ierom. Antonie a fost numit stareţ. Deoarece era mare nevoie de preoţi slujitori, IPS Daniel a hirotonit preot pe ierodiaconul Calistrat, deşi acesta era doar absolvent al unui liceu agricol, cu rezultate foarte modeste – după propria-i mărturie – neavând nici un fel de studii teologice. De altfel, încercările sale de a promova examenul de admitere la Facultatea de Teologie au eşuat datorită pregătirii insuficiente”, se precizează în textul citat.

Proaspăt uns preot la Mănăstirea Bârnova, între foştii prieteni, Antonie şi Calistrat, se naşte un conflict puternic, după ce Calistrat nu vrea să respecte regulile din mănăstire. În urma conflictului, Calistrat a fost mutat la Schitul Dagâţa, iar stareţul Antonie la Mănăstirea Bucium. Preotul Calistrat a reuşit însă să rămână la Bârnova, după ce noul stareţ numit, Paisie Furdui, a insistat pentru rămânea sa acolo. Nu a durat mult până când părintele Calistrat s-a întors la obiceiurile sale de dezbinare, conform Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei: a fost neascultător, nesupus, a făcut slujbe fără binecuvântare şi a dezbinat oastea mănăstirii în două tabere, manipulându-i inclusiv pe credincioşii care frecventau această mănăstire.

Ţinea slujbe în case private şi călugărea în secret tineri seminarişti

Toate aceste fapte i-au atras pedeapsă din partea Mitropoliei: a fost oprit de la slujire şi decăzut din treaptă, ultima etapă înainte ca caterisire. Atunci a început să ţină slujbe pe ascuns, într-o casă din Bârnova.

„Dar ierom. Calistrat nu s-a supus nici de această dată, continuând să săvârşească Sf. Liturghie într-o casă particulară din satul Bârnova şi, mai mult decât atât, încercând să-şi creeze o masă de manevră atât împotriva stareţului său, cât şi a Mitropoliei, călugărind în secret un număr de tineri, majoritatea dintre ei teologi şi seminarişti, şi cultivând în sufletele şi minţile ucenicilor săi resentimente faţa de ierarhia bisericească şi faţă de clerul de la parohii”, se mai punctează în comunicatul citat.

În februarie 2003, la Mitropolie au fost depuse mai multe plângeri împotriva sa, inclusiv el, chemat la apel, recunoaşte în scris mai multe dintre învinuirile aduse. Atunci a fost oprit de la săvârşirea oricărei Sfintei Taine pe perioadă nedeterminată, până când va arăta „ascultare pocăinţă şi îndreptare”. Aparent, preotul le-a arătat şase ani mai târziu, la scurt timp după ce mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a venit IPS Teofan.

Peste toate aceste acuze din 2003, a fost şi una materială, enumerată tot de mitropolie: faptul că acesta îşi însuşea pentru uz personal din bunurile aduse mănăstirii de către credincioşi, fiind acuzat şi de faptul că le divulga secretele spuse în timpul spovedaniei.

Victimele se apără: nu l-au provocat pe preot şi au fost „lovite cu bestialitate”

Pe parcursul zilei de ieri, pe adresa redacţiei a sosit şi un drept la replică din partea celor două femei, victime ale agresiunii preotului ieşean. Cele două au pus la dispoziţie şi o înregistrare audio făcută chiar înainte de a intra în conflict cu pr. Calistrat, la finalul slujbei. Din înregistrare, coroborat şi cu mărturiile femeilor, se poate deduce faptul că preotul le-ar fi lovit de mai multe ori pe amândouă, care ţipă de durere şi cer ajutorul celorlalţi enoriaşi.

„Pe drumul spre biserică, ne-am oprit să vorbim în lateralul intrării cu o enoriaşă care era prezentă cu fetiţa sa tot pentru slujbă. (…) Din senin l-am văzut venind spre noi pe pr. Calistrat, împreună cu un grup format din preoţi şi ucenici ai acestuia, începând să o lovească pe una dintre noi cu putere în zona capului, fapt ce a determinat căderea ei la pământ. În clipele următoare s-a îndreptat cu furie spre cea de-a doua, aplicându-i o lovitură premeditată tot în zona capului, determinând tot căderea pe asfalt. Preotul a continuat şi după acest moment să aplice lovituri repetate cu toată anvergura braţului, noi neavând vreo posibilitate să ne revenim şi să schiţăm măcar vreun gest de apărare. Apoi s-a îndreptat din nou spre prima victimă, în vreme ce altul dintre preoţii aflaţi cu el a deposedat-o pe cealaltă de telefonul mobil, pe care apoi tăgăduia că l-a văzut. Pr. Calistrat a solicitat imperativ telefonul de la acesta, după care l-a izbit cu putere de beton, în scopul distrugerii totale”, se specifică în dreptul la replică al celor două femei.

Acestea spun că nu l-au provocat pe preot, nici nu i-au pus piedică, nici nu l-au insultat, numindu-l pe acesta agresor, care a săvârşit fapte „ce au pus în pericol viaţa şi integritatea noastră”. Femeile mai spun că au fost „lovite cu bestialitate”, afirmând că a fost depusă o plângere penală împotriva preotului la poliţie. Ele mai spun că a fost un incident violent similar şi pe 31 august, solicitându-le poliţiştilor să verifice înregistrările de pe camerele de la mănăstire din acea perioadă.

„Prin urmare, nu a fost nicidecum vorba despre o singură lovitură, fiecare dintre noi fiind lovite în mod repetat, în zona capului, pe care am văzut că preotul o vizează în mod extrem de dibaci, probabil pentru că aceste lovituri lasă mai greu urme. În filmarea dată publicităţii a fost surprins doar momentul final al agresiunii, respectiv ultima lovitură aplicată, care a fost urmată de escortarea noastră cu forţa până la ieşirea din mănăstire de mai mulţi indivizi ce păreau antrenaţi pentru astfel de evenimente”, au mai precizat cele două victime, care spun că nu au avut vreo legătură duhovnicească sau de altă natură cu pr. Calistrat.

În final, acestea spun că îl vor da în judecată pe preot pentru afirmaţiile defăimătoare pe care le-a făcut la adresa lor.