Bogumil Hrabal povesteşte în Scrisori către Dubenka că în Bulgaria, la Sofia, chiar în faţa hotelului unde se afla (mult înainte de 1990 cred), exista o statuie a lui Stalin. Iar iarna veneau sofioţii foarte grijulii, femeile miloase, şi îi puneau lui Stalin izmene lungi, călduroase, o cămaşă groasă, o căciulă de oaie, ca să nu răcească Tătucul în Bulgaria. Aşa de mult îl iubeau!

Au bulgarii o vorbă de mirare: Leleee!

***

- Iubitule, am slăbit 2 kg!

- Te-ai demachiat?

***

Ticălosul ăsta de motan prinde păsărele şi le pune în faţa uşii ca trofeu, să arate, probabil, ce vrednic este el. Maria, bineînţeles, e oripilată. Acum am găsit o vrăbiuţă moartă, aşezată cu aripile întinse, drept în uşă. Noroc că am dat eu primul peste ea. Am luat-o şi am aruncat-o în buruieni.

***

Îmi spune Mihăiţă că în Franţa fetele, doamnele nu spun la bar că mai vor un pahar. Învârt doar paharul gol şi chelnerul pricepe: îl umple din nou.

Nu comentez.

***

Cum vor fi fost cei vechi? Vor fi fiind nişte boiernaşi de ţară fără cinuri, retraşi prin hârtoapele unor sate uitate de lume şi de Dumnezeu. Vor fi având jupânesele lor, nişte balabuste trupeşe, ţinând cu străşnicie sfintele sărbători, dar, să nu vorbim cu păcat! ţinând asemenea şi posturile, îngrijindu-se de mulţii copii, de murături, de zacuşti şi de vutci, iar în lungile zile de iarnă, silindu-se între două mese copioase asupra broderiei sparte, cum se făcea la Brabant, sau de altă „rucodelie” (lucru de mână). 

***

Doi moşi stau pe o bancă şi se uită la trecători. La un moment dat trece o tipă beton prin faţa lor. Peste cinci minute trece iar. Şi iar. Şi tot aşa de câteva ori. La un moment dat unul dintre moşi:

- Moare după mine!

- Ei hai! De unde ştii?

- Nu vezi ce tânără e?! Nu are cum să moară înaintea mea!

***

Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate către oamenii bogaţi din ţările sărace. (Douglas Casey)

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist