Căutătorii de bombe: au găsit anul trecut 258 de bombe și 328 de proiectile în județul Iași

Iaşul este pe primul loc în România la descoperirea de proiectile rămase neexplodate, fiind o adevărată mină de muniţie care se află sub pământ încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Numai în anul 2020, pirotehniştii au asanat peste 3.000 de muniţii rămase neexplodate, iar numărul acestora pare că va fi depăşit în 2021. De asemenea, în Iaşi a fost descoperit cel mai mare depozit de bombe aviatice care ascunde în spate o adevărată poveste istorică. Pirotehniştii se află mereu la graniţa dintre viaţă şi moarte, aceştia mergând aproape zilnic în misiuni de asanare în zone unde au fost descoperite proiectile care pot lăsa în urma unei explozii cratere uriaşe.

De la începutul anului 2021, pirotehniştii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Iaşi au distrus peste 1.000 de muniţii, adică patru tone de materiale explozibile. În anul 2020, echipa pirotehnică din cadrul Detaşamentului 2 a avut cu 25% mai multe intervenţii pirotehnice faţă de anul 2019. Astfel, în 2020 au fost descoperite: 328 de proiectile, 69 de grenade, 258 de bombe şi alte 2.765 de muniţii, fiind asanată o suprafaţă de 48.594 de metri pătraţi. Cel mai periculos proiectil descoperit în acest an a fost cel din comuna Româneşti. Acesta era unul de tip M30 de peste 100 de kilograme. Deşi obuzele sunt foarte vechi şi ruginite, acestea sunt în stare perfectă de funcţionare, fiind fabricate atât în România, cât şi în Germania sau Rusia. De-a lungul anilor, pirotehniştii ieşeni au găsit sute de muniţii care au rămas abandonate în pământ, fie din cauza unei lansări eşuate, fie după o depozitare.

Bombe de 250 de kilograme la Aeroport

Jurnaliştii “Ziarului de Iaşi" au stat de vorbă cu Bogdan Ioniţă, subofiţer operativ principal, pirotehnician în cadrul ISU Iaşi, care are o experienţă de 15 ani în domeniu. Iaşul ascunde cea mai diversificată gamă de muniţii din timpul războiului, iar poveştile din spatele muniţiilor descoperite ascund o parte din istoria Iaşului. Pirotehniştii au scos de sub pământ de la cartuşe, până la proiectile reactive şi bombe de aviaţie. Cel mai mare depozit de bombe de aviaţie a fost descoperit pe aeroportul din Iaşi. “Între 2009 şi 2010 când a fost exstinsă pista aeroportului din Iaşi, am asanat suprafaţa de acolo. Lucrătorii de atunci au făcut săpături de până la opt metri cu utilajele şi au descoperit un depozit de muniţie de aviaţie nemţesc, circa 36 de bombe de 100, 250 de kilograme. Ulterior, ne-au chemat pe noi, am evacuat zona, am asanat-o şi la un moment dat, la limita cu Aroneanu, am descoperit bombe de aviaţie ruseşti. Ruşii au încercat să detoneze acest depozit nemţesc şi nu l-au găsit, fiind descoperit abia atunci", ne-a povestit Bogdan.

Pirotehnistul a precizat că obuzele găsite în Valea Ursului, din comuna Miroslava erau fabricate în România, fiind aşesate într-un depozit subteran vechi. În mod normal, proiectilele se găsesc pe rând, câte unul sau două, iar atunci când sunt peste 500 la un loc este limpede că s-a descoperit un depozit din timpul războiului. “Am identificat depozite de proiectile stivuite, în straturi, unul peste altul, aşa cum au fost ele aşezate din timpul războiului de către soldaţi. Cele 586 de proiectile găsite în Valea Ursului au fost distruse în Belceşti din cauza cantităţii mari de proiectile, folosind TNT", a spus Bogdan. Această zona pare împânzită de obuze, pirotehniştii revenind frecvent pentru noi misiuni de asanare.

În urmă cu opt ani, în Valea Ursului au mai fost ridicate 298 de proiectile de la temelia unei casei în construcţii. “Noi suntem obişnuiţi să găsim cantităţi mari de explozibil. Joi, înainte de a ajunge la depozitul din Valea Ursului, am intervenit în satul Zmeu, din comuna Lungani. O persoană ne-a anunţat că, în timp ce îşi erbicida cultura de sfeclă, a găsit un proiectil", a relatat Bogdan. Experienţa pirotehniştilor îşi spune cuvântul în activitatea lor zilnică. Deşi persoana care a sunat la ISU a găsit doar un obuz, aceştia au avut o presimţire că zona este plină de proiectile şi au început o cercetare mai amănunţită. “Atunci când am ajuns noi, am detectat zona, am scos opt proiectile din pământ, apoi, separat, am găsit alte 19 proiectile pe aceeiaşi plantaţie de sfeclă", a adăugat pirotehnistul. Proiectilele găsite de cei de la ISU nu pot fi păstrate pur şi simplu, iar aceştia trebuie să le distrugă prin explozie cu trotil. “Avem două metode de distrugere: fie electric, cu ajutorul unui explozor care inţiază dispozitivul electric, ori prin cale pirotehnică, dăm foc unui fitil, calculăm timpul, lăsăm doi, trei metri distanţă şi aprindem", a explicat Bogdan.

Se folosesc detectoare de metale

Procedurile pentru asanare aplicate de pirotehnişti sunt minuţioase şi necesită multă răbdare pentru a putea duce o misiune la bun sfârşit fără să existe niciun fel de victime. Ajunşi la o misiune, pirotehniştii încep să delimiteze zona şi să facă un perimetru de protecţie. Toate persoanele neautorizate stau în afara zonei de siguranţă, adică la o distanţă de 100-150 de metri în funcţie de locul în care se află proiectilele. Bogdan spune că riscurile nu sunt atât de mari pentru ei, deoarece ştiu ce au de făcut şi au grijă să decurgă totul conform planului. “Săpăm folosind cazmaua într-un unghi de 30-45 de grade, într-un strat de 20 de centimetri, foarte uşor, iar când ajungem aprope de muniţie folosim un şpaclu sau un penson ca să putem să o identificăm", a explicat Bogdan.

Pirotehniştii trebuie să se asigure mereu că zona în care au făcut căutări este sigură şi nu mai există niciun fel de muniţie care ar putea să explodeze. Astfel, ei folosesc detectoare de metale pentru a vedea dacă mai există alte urme de proiectile, însă nu mereu terenul le este favorabil. “Putem folosi detectoare în funcţie de zonă, pentru că dacă este o casă în construcţie şi are tot felul de obiecte din metal pe lângă ea, o să fie imposibil să folosim detectorul. De asemenea, mai folosim o sondă de detectare la unghiurile de 30 de grade în cazul în care nu putem folosi cazmaua. Apăsăm foarte uşor ca să evidenţiem proiectilele. După ce scoatem toată muniţia o triem, o aşezăm, apoi o încărcăm în autospeciala pirotehnică pentru a fi transportată în poligonul de distrugere", a spus pirotehnistul.

ISU colaborează cu cei din conducerea localitaţilor în care au fost găsite proiectile pentru a găsi un spaţiu pustiu unde să fie detonate. “Locurile în care sunt distruse muniţiile sunt de obicei în satele sau comunele în care au fost identificate. Ne înţelegem cu autorităţile locale. Pe teritoriul comunei unde se găsesc muniţii neexplodate, primăria trebuie să ne pună la dispoziţie un teren unde să le distrugem", a adăugat Bogdan. De asemenea, poligonul de distrugere trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fie la o distanţă minimă de şase kilometri faţă de locuinţe, de reţele electrice, cursuri de apă, case şi linii feroviare. Ideea este să fie un loc cât mai izolat şi fără drumuri de acces.

"Ne-a spus că foloseşte proiectilul la muncile agricole"

Mulţi oameni nu conştientizează pericolul la care se expun atunci când găsesc proiectile sau orice fel de muniţie şi preferă să o păstreze pentru ei, în loc să anunţe autorităţile. Aceştia dau din umeri când sunt întrebaţi de ce refuză să predea ceea ce găsesc şi spun că le au de peste 30 de ani, moştenite din familie, crezând că nu s-ar putea întâmpla nimic rău. “Proiectilele sunt în general foarte ruginite şi se află într-o stare de degradare, iar oamenii nu înţeleg că ele sunt încă perfect funcţionale. Am avut un caz în care am fost sesizaţi de vecinii unei persoane care deţinea un proiectil. Când am ajuns acasă la persoana respectivă, ne-a spus că foloseşte proiectilul la muncile agricole de pe lângă casă: mai ascute ceva, bate coasa, sapa şi nu voia să ni le predea. Am avut multe astfel de cazuri şi nu înţelegem de ce oamenii nu-şi dau seama că le vrem binele şi că îşi pun singuri viaţa în pericol", a spus Bogdan.

Proiectilele au cauzat tragedii în rândul copiilor din judeţul Iaşi, iar asta o devedesc amintirile ce rămân adânc întipărite în memoria pirotehniştilor care au văzut scene terifiante. “Îmi amintesc foarte bine de un caz, pentru că s-a întâmplat chiar de ziua mea de naştere. În Valea Oilor, comuna Bălţaţi, nişte copii care veneau de la şcoală din Podişu, între localităţi, au găsit pe marginea străzii un proiectil de calibru 37 milimetri perforat. Aceştia, nu ştiau ce este, şi din curiozitate l-au ridicat, apoi l-au izbit puternic de asfalt. În acel moment, proiectilul a explodat, iar ei au fost răniţi grav. Copiii au fost preluaţi cu elicopterul SMURD şi au supravieţuit", a povestit Bogdan.

A aruncat casa în aer după ce a pus în foc un proiectil

Un alt caz ciudat a avut loc într-o comună din Comarna, unde un localnic a pus în soba casei unui vecin un proiectil, apoi a fugit din casă. În doar câteva secunde proiectilul a explodat şi a distrus locuinţa vecinilor. “Era un proiectil mare, de aproximativ 10 kilograme sau mai mult. Omul a scăpat, pentru că s-a ascuns într-o anexă. Nu ştiu ce a fost în capul lui, poate a vrut să facă rău cuiva, dar din fericire nimeni nu a fost rănit", a precizat pirotehnistul. Cum românii sunt inventivi din fire, aceştia găsesc câte o întrebuinţare pentru orice. Un bărbat din Cristeşti, din comuna Holboca, a văzut că un vecin de-ai lui folosea un proiectil cu o coadă din lemn pe post de mai la muncile agricole. Acesta a vrut să îi demonstreze vecinului că el poate fi mai inventiv şi a mers cu proiectilul găsit de el la potcovarul satului. “Bărbatul l-a rugat pe potcovar să îi sudeze o bucată de fier de proiectil pe post de mâner. Potcovarul a încercat să sudeze, iar din cauza aparatului de sudură proiectilul a explodat imediat. Acolo erau trei persoane dintre care doar două au supravieţuit exploziei. Potcovarul a fost aruncat prin uşă din cauza suflului de la explozie şi a murit pe loc, iar celelalte două persoane au ajuns în stare gravă la spital, dar au supravieţuit", a adăugat Bogdan.

Munca de pirotehnist este grea: pe lângă efortul fizic depus, trebuie să fii foarte atent cu muniţiile. Tot timpul eşti într-un continuu pericol, iar mulţi oameni nu s-ar încumeta să practice o astfel de meserie. “Există un pericol şi pentru noi. Niciodată nu ştii în ce stare este muniţia pe care o găseşti şi de aceea intervine o singură persoană. La dezamorsări este la fel, pentru că în cazul în care se întâmplă ceva… nu ştiu, să nu fie mai multe victime. Cel mai important este să fii tot timpul calm, să nu te grăbeşti şi să lucrezi cu atenţie", spune pirotehnistul din cadrul ISU Iaşi.