De Sănătate

Punem punctul pe știi

Dramele de nedescris ale celor care sunt nevoiţi să muncească departe de casă: cazul cumplit al unei asistente medicale

Cazul cumplit al unei asistente medicale. La Socola, cu „Sindrom Italia” dobândit în SUA

miercuri, 23 iunie 2021, 01:50
3 MIN
 Cazul cumplit al unei asistente medicale. La Socola, cu „Sindrom Italia” dobândit în SUA

Specialiştii Institutului de Psihiatrie „Socola” din Iaşi au identificat o nouă problemă în rândul femeilor care pleacă să lucreze în străinătate: deşi o bună parte din ele se confruntă cu probleme din sfera psihică din cauza presiunii enorme resimţite la locul de muncă, acestea ajung să revină la acelaşi loc de muncă unde s-au îmbolnăvit. Motivele acestei reveniri sunt multiple, şi nu ne propunem aici să le analizăm. Medicii le-au studiat însă, pentru că cel mai adesea ele duc boala într-o zonă cumplită, din care adesea nu se mai poate ieşi în sfera normalităţii. Noul fenomen are în centru cazul unei asistente medicale din Iaşi, care s-a confruntat de mai mult timp cu aşa-numitul „Sindrom Italia”, al celor plecaţi în afară la muncă. Numai că, de data asta, femeia este angajată în Statele Unite. Povestea ei este de-a dreptul dramatică.

 

Cazul care i-a pus pe gânduri pe medicii psihiatri de la Institutul „Socola” din Iaşi este al unei femei de aproximativ 50 de ani, care s-a reîntors în Statele Unite ale Americii, unde lucra ca asistentă medicală la un cămin de persoane vârstnice.

Femeia a mai avut în trecut internări la unitatea medicală ieşeană, tocmai ca urmare a acelui aşa-numit „Sindrom Italia”, al celor plecaţi departe de familie cu anii. Primele internări ale femeii au fost în perioada 2013 – 2014, fiind adusă de urgenţă la spital cu simptome ale unei psihoze, având halucinaţii şi idei delirante. Atunci femeia se afla într-un moment dificil, deoarece a rămas fără loc de muncă şi trecea printr-un proces de divorţ.

„Instinct alimentar exacerbat”

„Debutul simptomelor a fost în SUA, probabil pe fondul stresului. A făcut o formă de psihoză maniaco-depresivă, a ajuns la noi doar în episoade maniacale, adică cu exacerbarea tuturor instinctelor, cu halucinaţii vizuale, a ideilor delirante. Îmi amintesc că avea şi halucinaţii auditive, o dispoziţie euforică, cu un instinct alimentar exacerbat, era şi agresivă în perioada respectivă, atât verbal cât şi fizic, cu cei din jur. Simptomele apăreau episodic. Pe perioada internării noi am echilibrat-o, iar la externare a urmat un tratament cu antipsihotice şi terapie”, a explicat dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru de la Institutul de Psihiatrie „Socola”.

Medicul spune că femeia a fost probabil afectată de presiunea locului de muncă în combinaţie cu presiunea faptului că trebuia să îşi îngrijească şi să îşi întreţină copilul singură. Ulterior, copilul a fost preluat de bunici şi adus în ţară. A ajuns la spital de cel puţin trei-patru ori, din cauza faptului că boala decompensa, astfel că medicii i-au recomandat terapie de lungă durată. „Orice tulburare psihică poate fi ţinută sub control, este foarte important ca pacientul să îşi înţeleagă boala, să conştientizeze că psihoza maniaco-depresivă este o boală cronică, pentru care este nevoie de tratament, în unele cazuri chiar pentru toată viaţa. Depinde de momentul în care avut loc debutul, dacă pacientul a avut recăderi, cu cât sunt mai multe episoade cu atât există posibilitatea ca pacientul să urmeze tratament pentru boala respectivă pe toată durata vieţii”, a completat dr. Petronela Nechita.

Oricine poate fi afectat de presiunea dintr-o ţară străină

Mai mult, medicul atrage atenţia asupra modului în care poate fi afectată orice persoană de fenomenul emigraţiei, dar şi asupra folosirii eronate a termenului de „sindrom Italia”. „Este un termen cu care noi, specialiştii din România, nu suntem de acord, fiind inventat de doi medici ucraineni şi preluat de mass-media, dar pe care nu îl utilizăm. Este mai degrabă un fenomen psiho-social, toţi avem o vulnerabilitate către tulburări psihice, însă este foarte important ca atunci când plecăm în străinătate să ne asigurăm că avem loc de muncă, că ştim să comunicăm în limba ţării respective, dar şi că avem suport din partea autorităţilor şi sprijin din partea familiei. Pentru că adaptarea este grea într-o ţară străină. Vorbim de o altă cultură, de altă legislaţie la care trebuie să ne adaptăm”, a mai completat specialistul ieşean.

Dr. Nechita spune că i-a recomandat pacientei sale ca, în cazul în care se va reîntoarce în străinătate, să continue tratamentul şi să găsească un medic psihiatru care să o aibă în evidenţă. Specialiştii susţin că persoanele diagnosticate cu astfel de afecţiuni se pot întoarce la locul de muncă din străinătate, însă important este să se afle în evidenţa unui specialist, să urmeze tratamentul, şi să fie evaluate periodic de un medic.

Comentarii