Coşmarul unui şofer orbit de faruri, concretizat într-un dosar la Înalta Curte

Cea mai înaltă instanţă de judecată a ţării va trebui să decidă dacă moartea unui ieşean îi poate apăsa conştiinţa unui şofer sau nu. Judecătoria l-a achitat pe şofer. Curtea de Apel l-a condamnat, considerându-l pe jumătate vinovat. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea şoferului ca sentinţa de condamnare să fie casată şi a preluat dosarul în lucru.

Faptele de care a fost acuzat Cosmin Leonte s-au petrecut în urmă cu 5 ani. Pe 3 noiembrie 2016, în jurul orei 21.10, tânărul de 23 de ani pe atunci se îndrepta spre Iaşi dinspre Probota, la volanul unui VW Golf. Trecut de Cârniceni, şoferul a fost jenat de farurile unui vehicul care rula din sens contrar. A redus viteza până spre 60 km/h, dar imediat ce s-a intersectat cu celălalt automobil, recăpătându-şi astfel vizibilitatea a văzut în faţa sa, pe carosabil, un pieton. A încercat să-l evite, virând spre stânga, dar a lovit pietonul, acesta fiind proiectat în afara carosabilului. În urma accidentului, G.B., în vârstă de 66 de ani, a decedat. Expertiza ulterioară avea să arate că accidentul putea fi evitat dacă Volkswagen-ul ar fi avut o viteză de doar 28 km/h.

În primă instanţă, magistraţii Judecătoriei au luat în calcul faptul că G.B. era băut, având o alcoolemie de 1,75‰ în sânge şi se deplasa pe carosabil, în condiţii de noapte, fără a avea îmbrăcăminte reflectorizantă sau vreo sursă de lumină. Hainele de culoare închisă pe care le purta l-au făcut şi mai dificil de observat. Din contră, şoferul nu era băut şi circula cu o viteză sub limita de 90 km/h permisă pe un drum naţional. „Din raportul de expertiză rezultă că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi rulat cu cel mult 28 km/h.

Or, nu poate fi admis a se pretinde conducătorilor auto să circule pe un drum naţional, în afara localităţii, cu o viteză de maxim 28 km/h, pentru a preîntâmpina eventuala apariţie a unor pietoni pe suprafaţa carosabilă, întrucât ar însemna afectarea efectivă şi semnificativă a circulaţiei pe aceste drumuri naţionale şi ar constitui în acelaşi timp o încălcare a obligaţiei de a asigura fluenţa traficului”, au apreciat judecătorii. Aceştia s-au raportat şi la jurisprudenţă, decizia finală fiind cea de achitare a şoferului.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătorie şi de rudele lui G.B. a avut un alt curs. Magistraţii Curţii de Apel au apreciat că viteza automobilului era prea mare în condiţii de noapte şi de carosabil cu denivelări. Starea drumului ar fi impus, conform legii, reducerea vitezei până la 50 km/h, nu doar până la 60 km/h. În plus, orbirea provocată de automobilul venit din sens contrar a durat aproximativ 15 secunde, ceea ce ar fi permis şi chiar impus lui Leonte să oprească maşina, nu doar să reducă viteza.

„Inculpatul a declarat în faţa instanţei de fond că în momentul în care a văzut că autoturismul din faţa sa circula cu fază lungă, a încercat să se concentreze asupra carosabilului, mai exact a dungilor reflectorizante de pe axul drumului pentru a se putea orienta. Rezultă clar faptul că inculpatul a făcut demersuri doar pentru a-şi menţine propria deplasare, nu de a se asigura că deplasarea să fie conformă cu obligaţiile legale”, au considerat magistraţii.

Aceştia au considerat că şoferul s-a făcut vinovat în proporţie de 50% de producerea accidentului şi l-au condamnat pe Leonte la 2 ani de închisoare cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, pentru ucidere din culpă. A fost stabilit şi un nivel al desăgubirilor civile de 500.000 lei în favoarea familiei victimei, magistraţii justificând nivelul acestora prin faptul că soţia lui G.B. s-a sinucis la mai puţin de un an de la decesul acestuia, iar doi dintre cei trei copii ai acestora sunt persoane cu handicap. ÎCCJ va fi cea care va stabili sentinţa definitivă.