Dependenţa unui ieşean de jocurile de noroc: Andrei îşi pierde salariul de 4.000 de lei într-o oră

Tânărul a povestit că a jucat prima dată la păcănele pe când avea doar 14 ani. Deşi era doar un copil pe vremea aceea, nimeni şi nimic nu l-a oprit să devină un jucător „înrăit”. Banii din care trebuia să-şi ia mâncare la şcoală erau cheltuiţi la barul din comună. Andrei băga pe atunci câte 10 lei sau chiar mai puţin şi scotea dublu. Astfel, treptat, în speranţa că poate câştiga şi mai mult, a început să joace sume uriaşe.

„După şcoală sau chiar înainte stăteam cu colegii la cafea şi de curiozitate, distracţie, băgam câte 5 lei, 10 maxim. Când am văzut că pot scoate 20 de lei sau chiar mai mult, am început să bag şi eu mai mult. Aşa a început povestea. Acum, 500 de lei mi se par nimic, raportându-mă la câţi bani am pierdut. La un moment dat am câştigat 20.000 de lei, însă nu m-am oprit şi am pierdut tot ce băgasem până atunci, adică vreo 4000 de lei, tot salariul. Am încercat să renunţ la aparate, să-mi ocup timpul cu altceva, doar că nu pot intra în magazin fără să joc. Norocul meu, dacă îl pot numi aşa…este că nu am familie, adică soţie, copil, nu fac pe altcineva să sufere. Încă locuiesc cu părinţii mei cărora încă nu le-am cauzat probleme prea mari”, a declarat acesta.

Rămâne fără salariu în mai puţin de o oră

Ziua de salariu reprezintă pentru Andrei „o nouă şansă de câştig”, prin urmare, în mai puţin de o oră petrecută în sala de jocuri rămâne fără 4000 de lei, bani pentru care munceşte o lună întreagă.

„Eu sunt foarte conştient că nu e deloc normal ce fac, doar că deocamdată nu pot să renunţ, ori nu îmi doresc suficient. Nu ştiu ce ar trebui să fac ca să nu mai ajung mereu în acelaşi punct. Poate că părinţii mei nu ar trebui să mai fie atât de înţelegători. Ştii cum e? Dacă rămân fără un leu un portofel ştiu că găsesc mâncare acasă şi măcar vreo 200 de lei pentru navetă. Mă descurc până la următorul salariu când fac aceeaşi prostie. Şi de la prieteni mă împrumut. Practic, salariul e pentru datorii şi păcănele. Mă fac dator ca să am ce juca. Mă duc pentru asta la muncă”, a adăugat tânărul.

Explicaţiile psihoterapeutului

Monica Ciolan, psihoterapeut în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) din Iaşi, a explicat ce înseamnă dependenţa de jocuri de noroc şi de ce, cele mai multe dintre victime nu pot renunţa la ele.

„Ca toate dependenţele şi cea care are la bază jocurile de noroc, se bazează pe o serie de comportamente distructive şi repetitive, în ciuda efectelor negative resimţite. Cu alte cuvinte, deşi persoanele dependente de jocuri de noroc ajung la un moment dat să conştientizeze că nu este sănătos ceea ce fac, nu reuşesc să se controleze pentru a se putea opri. Mai ales dacă au pierdut sume considerabile de bani, intervine iluzia câştigului, care le alimetează şi mai mult dependenţa şi nevoia de a continua să joace. De cele mai multe ori, mai apar câteva câştiguri răzleţe şi nesemnificative care îi motivează să continue să joace pentru a recupera sumele pierdute pentru ca apoi să renunţe. De asemenea, marea majoritate a persoanelor dependente afirmă că sunt în control şi se pot lăsa oricând, dar vor mai întâi să îşi repare greşelile şi chiar să îşi asigure un câştig mare”, a precizat Monica Ciolan.

Cauzele şi efectele dependenţei de jocuri de noroc

Cauzele pentru care unii oameni, ca Andrei, ajung să fie dependenţi de jocurile de noroc pot fi multiple şi pornesc fie de la o curiozitate iniţială, poate presiunea unui anturaj, stare psihică proastă (anxietate, depresie), singurătate, plictiseală, anumite trăsături de personalitate accentuate şi chiar anumite tulburări psihice. Mai mult, Monica Ciolan a subliniat că efectul principal al tuturor dependenţelor rezidă în creşterea nivelului dopaminei, mai ales atunci când apar o serie de câştiguri, iar persoana este tentată să parieze şi să joace sume din ce în ce mai mari de bani.

„Efectele dependenţei jocurilor de noroc sunt vizibile şi cu impact atât la propria persoană, cât şi la cei apropiaţi, ajungându-se la situaţii extrem de complicate: pierderea locului de muncă, a familiei, creşterea nivelului de anxietate şi depresie, sinucidere. Pentru a putea depăşi o adicţie de acest gen, este necesar ca persoana să conştientizeze că se confruntă cu o problemă serioasă, să se adreseze ajutorului specializat şi chiar a celui din familie. Un proces de psihoterapie, atât individual, cât şi de grup, combinat cu medicaţia dacă se impune, poate ajuta o persoană dependentă să îşi controleze impulsurile automate şi să îşi restructureze gândurile într-o manieră sănătoasă pentru a se putea controla şi evita zonele care i-ar putea declanşa din nou dependenţa, ajungând intr-un final să se înţeleagă pe sine mai bine”, a menţionat Monica Ciolan.