Poker, droguri, angajații Primăriei în telefonul lui Zămosteanu. Detalii incendiare din dosarul „Chirica-Veranda”. Judecata, amânată după alegeri

Deși teoretic inaccesibil publicului până la ieșirea din camera preliminară, rechizitoriul s-a scurs deja „pe surse” și este de așteptat să reprezinte încă o armă în campania electorală.

Axându-și cercetările pe activitatea investitorului imobiliar Cristin Zămosteanu și a uneia dintre firmele controlate de acesta, M.Chim SRL, procurorii DIICOT au descris în rechizitoriul lor o adevărată caracatiță, cu tentacule întinse în toată administrația publică ieșeană. Telefonul lui Zămosteanu era ticsit cu numere din Primărie, Poliție sau Inspectoratul în Construcții, investitorul ajungând să cunoască elemente din dosarul care îl viza încă din faza secretă a acestuia și fiind prevenit când vor avea loc percheziții la firmele sale.

Rechizitoriul lasă să se înțeleagă că până și funcția de arhitect-șef al municipiului ajunsese să fie la mâna investitorilor imobiliari, Alexandru Mustiață, trimis și el în judecată în dosar, lucrând practic pentru aceștia, nu pentru a apăra interesele municipalității. Servilismul său ar fi fost o formă de a-i recompensa pe investitorii care îi asiguraseră postul de arhitect-șef printr-o șpagă de o jumătate de milion de euro.

Primarul Mihai Chirica este acuzat de procurori că ar fi semnat acte prin care se atesta că un etaj suplimentar al Halei Centrale respectă autorizația de construire. Cu aprobarea primarului, ceea ce trebuia să fie un „etaj tehnic” s-a transformat astfel într-un restaurant în care Zămosteanu juca poker cu prietenii în nopți aprovizionate din plin cu droguri. Transformarea etajului tehnic în restaurant și intabularea ca atare s-ar fi făcut și cu ajutorul Direcției Județene pentru Cultură, care ar fi închis ochii la lipsa avizelor necesare pentru lucrări efectuate în centrul istoric al municipiului.

CITIȚI ȘI: Cât de grea este corupția invocată de procurori în dosarul Chirica-Veranda? Priviți imaginile!

Acuzațiile aduse lui Chirica, abuz în serviciu, complicitate la această faptă și fals intelectual în formă continuată sunt susținute în rechizitoriul procurorilor și de declarații ale martorilor, menite să demonstreze că primarul știa cu exactitate ce anume semnează și pentru cine. În alte situații asemănătoare, Chirica s-a apărat spunând că semnătura sa nu era propriu-zis un act de autoritate publică, el semnând doar după ce actul fusese contrasemnat de funcționarii care îl întocmiseră și îl vizaseră pentru legalitate.

Rechizitoriul afirmă însă că primarul verifica personal documentațiile urbanistice, martorii precizând că era deosebit de „riguros” în această privință. Deci, nu ar fi putut susține că nu a știut ce semnează. Mai mult, atunci când unii funcționari refuzau să întocmească sau să semneze acte ilegale, se ajungea până la concedierea lor, lucrările fiind repartizate altor funcționari, care nu puneau întrebări. Când conflictul dintre primar și secretarul general al municipiului Denisa Ionașcu, s-a acutizat, actele urbanistice au început să o ocolească, legalitatea lor fiind atestată de șefa Direcției Juridice, Cristina Oțeleanu.

CITIȚI ȘI: Dosarul Veranda-Zămosteanu-Chirica: detalii inedite din interior. Iată legăturile!