Caută 
3 MIN
Diabetul zaharat este o afecțiune cronică, caracterizată prin hiperglicemie cronică, care apare atunci când organismul nu mai produce insulină sau nu mai poate folosi în mod corespunzător acest hormon.
Este de menționat că este a doua boală cronică ca frecvență în perioada copilăriei, după astmul bronșic.
În peste 90% dintre cazuri este diagnosticat diabetul zaharat de tip 1, cunoscut ca diabet zaharat insulinodependent. Altfel spus, organismul are nevoie de administrarea de insulină pentru a supraviețui.
În copilărie, pot să mai apară: diabetul zaharat de tip 2 sau noninsulinodependent asociat obezității, diabetul monogenic care se transmite ereditar, precum și unele forme mai rare de diabet.
De fiecare dată când află diagnosticul de diabet de tip 1, părinții întreabă de ce a apărut, cine este „de vină” – întrebări la care putem răspunde doar parțial.
Practic, această afecțiune apare pe un teren genetic predispozant, adică pacientul se naște cu gene care îl predispun la diabet, dar acest lucru nu înseamnă că va face boala.
Afecțiunea va apărea dacă vor interveni anumiți factori de mediu care vor declanșa un proces autoimun (care va duce la distrugerea celulelor din pancreas, care secretă insulina). Altfel spus, este nevoie de gene care predispun la diabet, dar și de anumiți factori care vor deregla sistemul imun având drept rezultat producerea de autoanticorpi cu distrugerea celulelor secretoare de insulină.
Dintre factorii de mediu, se discută de unele infecții virale, alimentația cu lapte de vacă în primele luni de la naștere, unii aditivi alimentari, deficitul de vitamina D ș.a.
Diagnosticul clinic şi de laborator al diabetului zaharat de tip 1 la copil
Există o serie de semne clinice care trebuie să îngrijoreze părinţii. Copilul cu diabet zaharat de tip 1 va bea mai multă apă ca de obicei, va urina mai mult, se va trezi din somn să meargă la baie, iar la cei mici (la care se instalase deja controlul sfincterian) poate să apară enurezisul nocturn (adică vor urina în pat).
În ceea ce privește aportul alimentar, putem avea polifagie, adică va mânca mai mult decât de obicei, dar putem avea și anorexie (lipsa apetitului). Ulterior, putem să remarcăm o astenie (oboseală) fizică și psihică, scăderea randamentului școlar și semnul care alarmează cel mai mult părinții și anume slăbirea în greutate.
Dacă se ajunge la o pierdere marcată în greutate, pot să apară și simptomele cetozei: greață, vărsături, dureri abdominale. Dacă nici în această situație copilul nu este dus la medic, apar simptomele severe de cetoacidoză diabetică, care pot merge până la coma diabetică.
Din păcate, de cele mai multe ori, diagnosticul este pus în stadiul de cetoză sau de cetoacidoză, copilul necesitând perfuzie de echilibrare hidroelectrolitică și acido-bazică.
Ideal ar fi ca părinții să meargă la medic la primele semne de boală.
Diagnosticul de diabet zaharat se confirmă atunci când glicemia pe nemâncate este mai mare sau egală cu 126 mg/dl în prezența simptomelor specifice sau avem o glicemie mai mare sau egală cu 200 mg/dl oricând în cursul zilei. Este de menționat că diagnosticul se pune doar pe glicemia din sângele venos, nu din sângele capilar (din deget).
Dr. Adriana Cosmescu, medic primar Pediatrie, supraspecializare Diabetologie pediatrică, Arcadia
Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
