(VIDEO&FOTO) Siretul i-a luat unui sătean jumătate de curte şi o anexă

Ploile din ultimele zile şi mai ales viitura care a venit săptămâna trecută pe Siret au provocat noi ruperi ale malului pe care se află satul Alexandru Ioan Cuza din comuna cu acelaşi nume. Practic, în primele două luni ale verii, apele şi-au croit albie mai repede ca niciodată spre inima localităţii. Malul pe care se află satul este „mâncat“ metru cu metru de ape, atunci când nivelul râului este crescut. Într-o singură lună, adică în iulie, Siretul i-a luat un sfert din curte şi o anexă lui Petru Lazăr – a cărui gospodărie, acum nici jumătate din ea, e „în linia întâi“ de mai mulţi ani. Peste uliţa unde încă mai locuieşte a mai fost o casă, luată de altă viitură, cu zece ani în urmă. Temelia ei de beton şi stâlpul de electrificare ce se afla atunci în capătul satului se pot vedea pe fundul apei în lunile secetoase.

Cu tot asaltul Siretului, autorităţile asistă impasibile la drama lui Lazăr. Conducerea judeţului e neputincioasă în faţa atitudinii rigide a Bucureştiului, care motivează cu tot felul de chichiţe legislative lipsa oricărei intervenţii pentru salvarea casei lui Patru Lazăr. Potrivit declaraţiilor preşedintelui CJ, Maricel Popa, emiterea unei hotărâri de expropriere a unei suprafeţe de teren de pe celălalt mal, unde ar urma să fie săpat un canal de deviere a apelor, nu se poate face fără identificarea proprietarilor. Este vorba de doi locuitori ai comunei vecine, Hălăuceşti, care însă ar fi plecaţi la muncă prin Europa. Aşadar, greu de găsit pentru a fi notificaţi de exproprierea terenului pe care îl deţin în lunca Siretului.

Dar râul nu ţine cont de neputinţa statului român şi continuă să sape în malul pe care se mai află o fâşie din gospodăria lui Petru Lazăr. Practic, până la casa lui – construită de bunicii omului – mai sunt aproximativ 6-7 metri. Când am ajuns la el, Lazăr ne-a spus că ultima lui speranţă e că Siretul nu va mai creşte, aşa încât să poată să rămână şi iarna care vine în casa lui. Preşedintele CJ şi prefectul fuseseră cu o zi înainte în sat, iar odată cu ei a venit şi un modul de locuit, pe care bătrânul l-a amplasat pe un teren al surorii lui, nu departe de casă. „Dar nu pot să stau acolo. Primarul mi-a promis ajutor ca să ridic altă casă“, ne-a spus el, resemnat. Lângă casă, în dreptul ultimului stâlp al porţii (care nu mai există), se află stâlpul de iluminat. „Au vrut să mă deconecteze de la curent, dar i-am rugat să mai aştepte măcar până când o să fie mai puţin de doi metri de mal“, ne-a spus nea Titi, cum îi zic sătenii. Acum sunt cam patru metri între stâlpul E.On şi malul abrupt.

Oamenii din sat vin pe rând şi se uită cât a mai rupt Siretul din mal. Nu-şi ascund îngrijorarea şi compătimirea faţă de vecinul lor. Alături de Petru Lazăr e vecina din spatele casei lui, care ne-a întrebat ce ştim despre canalul care va fi săpat cândva. Ar fi fost bine să primească răspunsul de la cei care „respectă legea“ şi ţin hârtiile în loc pentru avize de tot felul, dar e vremea concediilor şi nimeni nu se sinchiseşte de drama unui sătean din inima Moldovei. Ar fi o minune ca lucrurile să se mişte încă din acest an, după 13 ani de birocraţie mai distrugătoare ca Siretul. Pentru nea Titi însă e deja târziu.