Inamicul public numărul 1

Parodiind titlul unui vechi antic și de demult film  cu Fernandel, în fotbalul românesc paralizat de pandemie, s-a descoperit duşmanul poporului. El nu este din Carcassonne, ca eroul spumoasei comedii franţuzeşti, ci ieşean de-al nostru get-beget. În izolarea şi înţepeneala care ne bântuie de câteva luni bune, au apărut ipoteze şi controverse, pentru că lumea o mai ia pe arătură, pe ici pe colea, pentru că fotbalul nu depinde, nici în Iaşi, nici în România, nici pe mapamond, de el însuşi, lucrurile se precipită. Se acumulează necazuri şi tensiuni, bălăcărelile în presa amatoare de senzaţii tari sunt în floare, ca şi în spectrul politic, iar tichiile de mărgăritar sunt la fel de „trendy” în ambele zone. Aceeaşi presă a găsit şi sursa relelor şi, dacă aceasta trebuia să poarte un nume, i s-a spus Ciprian Paraschiv.

„Maleficul” personaj este, de câteva luni, preşedintele clubului de fotbal Politehnica Iaşi şi cu toată experienţa managerială căpătată la FRF şi UEFA, este debutant în meseria de conducător de club din Liga I. Şi asta atârnă greu, fiindcă e una să faci programe de dezvoltare pe termen mediu şi lung, şi alta să stai în mediul şefilor de cluburi în care trebuie să te strecori printre capre, verze şi şacali. Să mai spunem ceva de pandemie, care complică totul? Şi totuşi, iată că după aproape patru luni în Liga I, Paraschiv a devenit marele inamic la care tânjea „o anumită parte a presei”.

Ce i se reproşează fostului căpitan al Politehnicii de altădată? Un simplu demers, sortit de la început eşecului. Îngheţarea play-out-ului şi schimbarea sistemului competiţional din septembrie, fără să retrogradeze vreo echipă, ca să nu se reediteze situaţii conflictuale ca în fotbalul franţuzesc sau handbalul românesc. S-a considerat că play-off-ul trebuie musai încheiat, fiindcă UEFA cere rapid lista echipelor „europene”, dar play-out-ul ce noimă ar mai avea? Urmat la început de şase dintre celelalte şapte colege din grupa subsolului, demersul ieşean a pierdut din adepţi, dar nu din pricina mass-media, ci a reacţiei bătăioase a proprietarului de drepturi TV, o reacţie pe deplin justificată mai ales că firma eAd s-a arătat înţelegătoare la începutul pandemiei. Formatorii de opinii oripilaţi de o simplă propunere au sărit ca arşi. Referinţele la experienţele politice ale „duşmanului” şi reverberaţia acestora în fotbal n-au prea mare relevanţă, nici gafa unui obscur moderator de la o televiziune de ştiri, care, în toiul mâniei proletare, a confundat, în propunere, play-out-ul cu întreg campionatul, ceea ce ar fi condus la clinciuri cu UEFA.

Cauza acestui demers, în viziunea amintiţilor condeieri, este jignitoare, chiar revoltătoare pentru Poli: frica de retrogradare. Până la apariţia virusului, Poli Iaşi a pornit anul 2020 cu patru puncte din şase în play-out şi a eliminat pe Universitatea Craiova din Cupa României, rezultate care nu-i asigură menţinerea în Liga I, dar nici nu pune gruparea ieşeană în postura disperată de a se salva de la retrogradare prin orice mijloace. În proiectul iniţiat de Paraschiv, neretrogradarea este o consecinţă, nu o cauză. Principala cauză (nu singura) este situaţia financiară nu numai a echipei ieşene, ci a majorităţii cluburilor din play-out, copleşite suplimentar cu obligaţii specifice pandemiei: hotel, izolare, carantinare, aducerea jucătorilor străini etc. Semnificativ este faptul că reputatul antrenor al Politehnicii, Mircea Rednic, a achiesat la propunerea preşedintelui,ceea ce nu înseamnă obedienţă, cum ar crede unii, ci o consultare anterioară între cei doi oameni cu răspundere maximă la club. O atitudine care a mai potolit spiritele încinse dâmboviţene, fiindcă numele lui Rednic mai stârneşte oarece respect în Capitală.

Nici cauza atacurilor publicistice nu este de neglijat: Ciprian Paraschiv a încordat (din păcate!) relaţiile cu LPF şi absentul Gino Iorgulescu, iar conflictul mocnit dintre Ligă şi Federaţie a revenit la suprafaţă prin replica aproape pamfletară a vicelui LPF. E lesne de înţeles şi reacţia celor alergici la preşedintele FRF, în condiţiile în care Paraschiv este perceput ca „omul lui Burleanu”. Mai trist este că asemenea campanii reverberează şi în rândul suporterilor ieşeni, care, cu sprijinul acestor „influenceri” din afara Iaşului, îşi pierd încrederea în managerul din Copou. Este adevărat, Paraschiv promite mult şi multe (cum e cu pavajul iadului?), dar n-a realizat încă nimic din simplul motiv că nu poţi face nimic în stare de paralizie. Dacă noul manager se va impune cu succes după ieşirea fotbalului din virala amorţeală, atunci şi articolele nedemne apărute recent vor fi privite, retrospectiv, cu alţi ochi.

Publicitate și alte recomandări video