IPS Teofan: „«Linguriţa» nu este o piesă dintr-un set de tacâmuri, este un obiect sfinţit“

Dar, în acest mesaj, mitropolitul a făcut trimitere şi către cei care contestă decizia de a împărtăşi credincioşii, acuzându-i că nu înţeleg rostul şi importanţa credinţei „în puterea tămăduitoare a Sfintei Împărtăşanii, a Sfintelor Icoane şi a Sfintelor Moaşte“.

„Cu responsabilitate şi discernământ, se cuvine să stăruim în îndemnul de a respecta măsurile de igienă, de prevenire a infectărilor. Sunt însă şi recomandări ce aduc atingere sacralităţii slujbelor bisericeşti. Or, viaţa liturgică, în toate aspectele ei, a fost dintotdeauna, inclusiv în perioade de prigoană, gestionată exclusiv de către cei care au responsabilităţi în acest sens. Aşa va trebui să rămână şi de acum încolo“, a spus IPS Teofan la începutul discursului său.

Acesta a precizat că, din punctul său de vedere, taina Sfintei Împărtăşanii nu poate să facă obiectul unei reglementări din partea autorităţii statului, argumentând că linguriţa folosită la împărtăşit nu este o piesă dintr-un set de tacâmuri, ci este un obiect sfinţit.

„Desigur, dacă e să reducem totul la o perspectivă materială, raţionamentul ar părea întemeiat: oamenii primesc, unii după alţii, cu o aceeaşi linguriţă, «pâine» şi «vin». Prin urmare, s-ar putea contamina, pe această cale, cu virusul de la un bolnav. Din perspectivă teologică însă, lucrurile stau cu totul diferit. Prin linguriţă, credincioşii mireni Îl primesc – cu credinţă! – pe Hristos Însuşi, care se oferă pe sine sub chipul pâinii şi al vinului“, a spus IPS Teofan, argumentând ulterior că nu poate fi cântărit un astfel de gest cu argumente din domeniul material, fiind o realitate spirituală, duhovnicească.

„După cum nici teologia nu poate avea pretenţia de a se pronunţa pe probleme exclusiv de ordin medical sau epidemiologic“, a mai completat mitropolitul.

El a transmis autorităţilor statului că îşi doreşte ca acestea să înţeleagă faptul că ceea ce se petrece în slujbele bisericii nu reprezintă simple gesturi sau manifestări omeneşti, invocând studii publicate de „cercetători de excepţie“ în care omul care se roagă şi participă la rânduielile bisericii se şi vindecă mai uşor.

„Prezenţa capelelor şi a preoţilor de caritate în spitale nu se datorează doar unei respectări a dreptului la asistenţă religioasă a pacienţilor, ci şi faptului că mulţi medici au constatat, de-a lungul timpului, numeroase efecte benefice ale spiritualităţii creştine în procesul de vindecare al bolnavilor“, a completat IPS Teofan.