Dr. Mariana Pricop, Medic specialist reumatologie, recuperare, medicină fizică și balneologie, Redhospital Sf. Sava, Iași:

”Durerea la nivelul cotului poate fi cauzată de o leziune la nivelul articulației cotului, ligamentelor, tendoanelor, mușchilor sau oaselor. Afectarea cotului poate fi provocată de leziuni ale cartilajului, bursita olecraniană, fracturi sau luxații ale cotului, epicondilita medială (cotul jucătorului de golf), osteoartrită, boli inflamatorii (artrita reumatoidă), artropatie psoriazică, spondilartropatii, LES, afecțiuni ale nervilor, epicondilită laterală (cotul jucatorului de tenis).

Cel mai frecvent apare uzura tendoanelor, în special al celui comun al extensorilor, suferința purtând numele de epicondilită laterală. Majoritatea durerilor de cot  apar prin uzura articulațiilor cauzată de îmbătrânire sau de mișcările repetitive, de suprasolicitarea din timpul sportului, activității fizice sau sarcinilor fizice de la locul de muncă (așa cum se întâmplă în cazul dumneavoastră, ca zugrav).

Ca urmare a suprasolicitării pot apărea rupturi la nivelul tendoanelor. Acestea pot fi provocate, de asemenea, așa cum am menționat, de activitățile care presupun utilizarea repetitivă a mușchilor antebrațului (pictorii, zugravii, instalatorii, tâmplarii). Studiile au arătat că și mecanicii auto, bucătarii sau măcelarii suferă de tendinita cotului mai des decât restul populației. În cazul acestor profesii, mișcarea repetată și ridicarea greutăților sunt cele care conduc la apariția afecțiunii.

Cel mai frecvent, aceată suferință se întâlnește la persoanele cu vârste între 30 și 50 de ani, deși orice persoană se poate confrunta cu această afecțiune, dacă este expusă factorilor de risc. Să nu uităm tenisul de câmp, atunci când tehnica necorespunzătoare de efectuarea loviturii și echipamentul neadecvat pot constitui, de asemenea, factori de risc.

Simptomele se dezvoltă treptat. În majoritatea cazurilor, durerea este la început suportabilă și se accentuează încet, încet în câteva săptămâni sau luni. Debutul simptomelor nu poate fi asociat cu o anumită lovitură la nivelul cotului.

Simptomele se agravează adesea la efectuarea unor mișcări precum ținerea în mână a unei rachete de tenis, răsucirea unei șurubelnițe, sau salutul prin strângerea măinilor. Membrul dominant este de regulă cel mai afectat.

Pentru a pune diagnosticul corect, medicul va lua în considerare mai mulți factori, printre care modul de apariție al simptomelor, factorii de risc ocupaționali și participarea la activități sportive recreaționale.

De asemenea, sunt recomandate o serie de teste paraclinice precum: radiografia, cea care contribuie la eliminarea suspiciunii de artrită a cotului, Imagistica cu Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN), electromiografia (EMG) pentru a elimina suspiciunea unei compresii a nervilor. Mulți nervi sunt amplasați de-a lungul cotului, astfel că simptomele de compresie nervoasă sunt adesea similare celor din epicondilita laterală o cotului.

Pentru aproximativ 80-95% dintre pacienți, tratamentul nechirurgical este eficient. Primul pas spre recuperare este asigurarea repausului brațului. Acest lucru înseamnă că va trebui să încetați orice activitate sportivă sau activitățile grele, timp de mai multe săptămâni.

Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene este efectuată pentru a reduce durerea și inflamația.

Trebuie să știți că anumite exerciții fizice, fizio-kinetoterapie, sunt benefice pentru întărirea musculaturii antebrațului. De asemenea, un tratament cu ultrasunete, masajul cu gheață sau tehnici de stimulare musculară pot grabi vindecarea.

Atunci când este cazul, se apelează și la injecții cu steroizi administrați local.

Terapia cu unde de șoc (shock wave therapy) este și ea folosită, pentru a transmite unde sonore către cot. Aceste unde creează „o microtraumă” care facilitează procesul natural de vindecare al organismului.

La tratament chirurgical se apelează, de regulă, în cazul durerilor rebele care nu cedează la tratamentul conservator efectuat pe parcursul a 6-12 luni”.