Nea Costache vs. unchiul Vasile: comparaţie revoltătoare între un revoluţionar veritabil şi unul cu trecere la primar

Costache Ailene, membru al Asociaţiei 22 Decembrie 1989, a avut recent parte de un verdict final, după ce a cerut în instanţă să i se returneze16.848 lei, contribuţia la asigurările sociale de sănătate care i-a fost reţinută din indemnizaţia de revoluţionar în perioada ianuarie 2015 – mai 2020. Casa de Pensii e obligată de instanţă să îi returneze lui Ailene cea mai mare parte din banii ceruţi, pentru perioada noiembrie 2015 – mai 2020. Pentru că a emis prea târziu pretenţia de a-i fi returnate asigurările sociale, Ailene nu va mai primi şi ceea ce i-a reţinut statul în ianuarie – octombrie 2015. Termenul de prescripţie este de cinci ani, iar Costache Ailene a formulat trimiterea în judecată în octombrie 2020.

Pentru unii – ciumă, pentru unchiul – mumă

La fel ca Ailene, şi Vasile Chirica, unchiul edilului de Iaşi, s-a judecat anul trecut cu Casa de Pensii. “Unchiul” Vasile a intentat proces în ianuarie 2021, când a calculat că în contul indemnizaţiilor acordate în perioada 01.01.2016 – 31.05.2020 i s-au reţinut 13.176 lei reprezentând contribuţii CASS. Iar Alexandru Tudor Bernic, un alt revoluţionar din Asociaţia 22 Decembrie 1989, a depus dosarul la instanţă în aprilie 2021. Dintre toţi cei menţionaţi, doar Vasile Chirica a primit în totalitate dreptatea aşteptată. Instanţa a decis în decembrie ca sumele reţinute să-i fie restituite de către Casa de Pensii, care îi va plăti şi cheltuielile de judecată. De fapt, în 2021, Vasile Chirica, unchiul primarului, a alunecat ca pe săniuţă prin instanţele ieşene, sprijinit, cu siguranţă, şi de sfătuitori buni. În dosarul în care cere un hectar de pământ, tot în baza Legii 341/2004, Primăria a pus la dispoziţia sa lista tuturor terenurilor disponibile din Iaşi şi astfel, pentru unchiul edilului, s-au putut identifica două parcele de teren din care i-ar putea fi atribuită suprafaţa cuvenită ca revoluţionar. Asta în vreme ce, tot anul trecut, colegul de asociaţie al lui Vasile Chirica, Costache Ailene, a fost refuzat scurt şi des de Primăria Iaşi. Mai jos, preluata din reporteris.ro, care a relatat despre hectarul solicitat, o fotografie a fratilor Chirica, alturi de unchiul lor, Vasile Chirica.

Povestea tristă a lui Ailene

Costache Ailene, fost vicepreşedinte CFSN la Iaşi în primele zile de Revoluţie, a chemat în judecată Primăria în anul 2018. Cerea să i se atribuie 1 ha în extravilan, în baza Legii Recunoştinţei. Prima dezbatere la Judecătorie a avut loc în decembrie 2019, iar apoi pronunţarea a tot fost amânată până pe 22 ianuarie 2020 când, în baza răspunsului oferit de Primăria Iaşi, magistraţii au respins cererea de judecare înaintată de Ailene. Revoluţionarul a explicat judecătorilor în zadar că “deşi a solicitat pârâtei (n.r., Primăria Iaşi) atribuirea suprafeţei de teren, nu a primit niciun răspuns de la pârâtă”. Pe de altă parte, Primăria Iaşi poate că nu i-a răspuns lui Ailene, dar judecătorilor le-a arătat că Legea Recunoştinţei prevede atribuirea “în limita posibilităţilor, în proprietate a 10.000 mp de teren în extravilan …” către revoluţionari. Iar răspunsul a fost: “Solicitarea a fost analizată de Comisia pentru analiza solicitărilor formulate în temeiul Legii nr.341/2004, comisia respingând cererea, motivat de faptul că Municipiul laşi nu are teren disponibil în extravilan”. Cu alte cuvinte, lege ne dă posibilitatea să oferim pământ revoluţionarilor, dar nu ne obligă să oferim. Deci, nu avem.

Ailene a făcut apel şi, în octombrie 2020, dosarul său a ajuns în dezbaterea unei instanţe de la Tribunalul Iaşi. Municipalitatea a invocat aceleaşi motive ca şi la Judecătorie, iar Tribunalul i-a respins lui Ailene chemarea în judecată a Primăriei. Ailene şi-a încercat atunci ultima şansă: recursul. Anul trecut dosarul a ajuns pe masa judecătorilor Curţii de Apel Iaşi, cărora Ailene le-a spus că “nici judecătoria şi nici tribunalul nu au înţeles solicitarea sa, întrucât Primăria Iaşi a motivat că nu deţine teren, ceea ce nu este adevărat”. În plus, revoluţionarul le-a spus magistraţilor că “la asociaţie a venit un revoluţionar de la Bucureşti, care i-a spus că s-a adresat judecătoriei, a câştigat procesul şi i s-a dat dreptate, iar primăria aplică hotărârea judecătorească. În schimb, lui, care este ieşean, iar la revoluţie şi-a asumat toată răspunderea, i se respinge cererea”. Curtea de Apel a reţinut că Ailene “s-a limitat în a critica modalitatea de apreciere a probelor şi de stabilire a situaţiei de fapt de către instanţa de apel, critici care nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare”, prin urmare, prin hotărâre definitivă, recursul a fost declarat nul, iar Ailene şi-a luat gândul de la dreptul său asupra unui hectar în extravilan.

Povestea de succes a unchiului Vasile

Dar alta avea să fie soarta dosarului prin care Vasile Chirica îşi trimitea în judecată taman nepotul, în calitate de primar, tot pentru 1 hectar de pământ în extravilan. Ajutat din nou de noroc, de sfătuitori pricepuţi, sau de ambele, “unchiului” Vasile i-au fost puse la dispoziţie date complete despre situaţia terenurilor din patrimoniul Municipiului Iaşi, iar expertul tehnic angajat de el a identificat în ce zonă ar putea primi pământ. În raportul întocmit de expertul Dumitru Răileanu pentru instanţă acesta arată, între altele, în Capitolul Desfăşurarea Expertizei: “În anul 2000, Municipiului Iaşi, în calitate de fost proprietar, i se validează suprafaţa de 170,64 ha pentru care se eliberează titlurile de proprietate nr. 186318, în data de 20.02.2003 şi 186538, în data de 05.11.2004. Aceste terenuri au în cea mai mare parte categoria de folosinţă agricolă, vii şi livezi în special, dar şi arabil, fâneţe, păşuni şi drumuri şi aşa-zisele alte terenuri unde intră terenuri neproductive, fiind situate în extravilanul Municipiului Iaşi. Am prezentat aceasta de mai sus deoarece reclamantul mi-a pus la dispoziţie copii după cele două cărţi funciare, obţinute de pe programul electronic ANCPI, nr. 155217 şi 156699, inclusiv un draft de schiţă cu suprafaţa de 1.00 ha, din ambele numere cadastrale 155217 şi 156984”.

În continuare, mai scrie expertul Răileanu: “Cercetând cărţile funciare aferente acestor terenuri am constatat că în aceea cu nr. 155217 nu este notată ca act normativ şi HG 35 cu menţionarea proprietarului Mun. Iaşi fără specificarea domeniului public sau privat. Deoarece în Anexa 4.1 din Hotărârea 225/2020 nu am identificat terenuri ce să aibă categoria de folosinţă agricolă şi suprafaţa de 1.00 ha şi având în vedere ceea ce mi-a pus la dispoziţie reclamantul, am detaşat 1.00 ha în două variante din terenul înscris în cartea funciară cu nr. 155217, prezentat în schiţele anexă 1,2,3, şi 4 care fac parte integrantă din prezentul raport”. Şansa pare să-i surâdă unchiului Vasile.

Termen, chiar azi

Vasile Chirica trebuie să se prezinte la un nou termen în acest dosar chiar azi. Dar discuţiile în cazul său se poartă deja altfel decât în cazul altor revoluţionari. Cum a fost Costache Ailene. Sau cum a fost cazul lui Petru Duşa, membru în Asociaţia 14 Decembrie 1989, unul dintre revoluţionarii care au fost arestaţi, reţinuţi sau anchetaţi în perioada 14-22 decembrie. A trimis o cerere la Primărie în urmă cu câţiva ani, prin care solicita, de asemenea, atribuirea unui hectar de pământ în extravilan, dar a fost ignorat pur şi simplu.

Acum, succesul unchiului Vasile îl face pe Petru Duşa să ia în considerare reluarea cererii: “Pentru bucata aia de pământ, spuneau colegii mei că trebuie făcută o scrisoare la Primarie; am depus-o, cred, în 2017. Şi, cum v-au răspuns dumneavoastră, aşa mi-au răspuns şi mie… Dar, incitat de o vecină, care îmi spunea de Chirica, unchiul, că a primit pământ, am început să mă gândesc că poate ar fi bine să scriu din nou la Primărie, să le amintesc de scrisoarea aia mai veche, prin care le ceream şi eu acelaşi drept”.

Revoluţionarii fără revoluţie

Cassian Maria Spiridon, preşedintele Asociaţiei 14 Decembrie 1989, îşi aminteşte ce a însemnat pentru el pericolul de a fi fost revoluţionar veritabil: “Am fost arestat chiar atunci, pe 14 decembrie 1989, aveam nr. 31 şi am fost dus în celula nr. 3. Am fost eliberat pe 22 decembrie, şi nu înţelegeam de ce. Certificatul de Revoluţionar l-am obţinut în baza mandatului de arestare din acele zile”.

Cum au obţinut însă certificat de revoluţionar luptătorii ieşeni care au ieşit în stradă după 22 decembrie 1989, când nu mai era niciun pericol? Istoricul Florea Ioncioaia, de la Universitatea Al.I. Cuza, ne-a explicat: “Pe bază de mărturii. S-au dus şi au depus mărturii unul pentru altul cum că au fost acolo. Ei sunt impostori. Sau cvasi-impostori, care s-au instalat pe acolo, prin birouri, şi au profitat de Bufetul Judeţean de Partid. Tovarăşa Ghiţulică, prim-secretar al Consiliului Judeţean al PCR la Iaşi, a fugit cu maşina în jurul orei 14, pe 22 decembrie. Ei, (n.r. – revoluţionarii de după 22 decembrie), au ocupat şi devalizat Casa Pătrată. Eu am ajuns pe la 15, am intrat în clădire, chiar mă mir că mi-au dat drumul, că deja nu mai lăsau pe oricine. Era totul distrus pe acolo. Contribuţia lor este spre zero, pentru că, de fapt, în acea seară la conducerea judeţului venise Armata. Pe “unchiul” Vasile nu l-am văzut acolo. Niciodată. Şi îl cunoşteam, l-aş fi remarcat. Spre seară am plecat, scoteam Opinia Studenţească. Dar m-am întors şi a doua zi, şi a treia zi. Am scris vreo două-trei săptămâni despre asta, eram acolo zilnic. Şi nu l-am văzut. Iar la Iaşi nu a fost revoluţie”.

După 22 decembrie nu a fost, asta e clar. Revoluţionari, însă, avem la Iaşi cu sutele.