Caută 
3 MIN
Zeci de mii de credincioşi vin în fiecare an la Iaşi în această perioadă pentru a se închina la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva. Înfruntă frigul, ploaia şi oboseala ore în şir, considerând acest efort ca pe o formă de jertfă pe care o aduc sfintei pentru ajutorul pe care l-au primit sau pentru rugăciunile pe care i le vor aduce în scurtul răgaz de închinare la căpătâiul Cuvioasei. Cei mai mulţi consideră statul la coadă scopul acestui pelerinaj, nu faptul că ajung sau nu să se închine, subliniind că ar putea face asta în orice altă perioadă a anului cu mult mai puţin efort. O mică parte dintre pelerini vede însă scopul final, aşa că ajung să se înghesuie sau încearcă să înainteze testând vigilenţa forţelor de ordine.
Maria M. s-a aşezat la coadă ieri-dimineaţă pentru a treia oară în aceste zile. Este ieşeancă, iar de când începe pelerinajul la Cuvioasa Parascheva, încearcă să se închine de câte ori poate. E pensionară de doar câţiva ani, iar în trecut, mereu rămânea „mâhnită“ că nu putea să se aşeze în rând cu ceilalţi credincioşi pentru că trebuia să lucreze. Povesteşte că era bucătăreasă şi, chiar dacă nu putea ajunge la rând în perioada Sărbătorilor Iaşului, încerca să ţină post, iar cu o zi înainte de pomenirea Cuvioasei Parascheva, chiar post negru. Îşi punea colegele să guste mâncarea ca să nu facă bucatele prea dulci sau prea sărate. Acum, râde ea, vrea să „recupereze“ toate pelerinajele pierdute.
„Simt aşa, ca o bucurie şi o împăcare după ce trec pe la racla cu sfintele moaşte. Nu mai am pe nimeni în ţară. Bărbatul mi-a murit, iar copiii îmi sunt plecaţi. Ce să fac acasă?“, mărturiseşte ieşeanca.
Ieri, 14 octombrie, în jurul orei 07.00, s-a aşezat la coadă pentru a treia oară. Reuşise deja să se închine duminică seara şi, după o noapte de odihnă, a venit din nou la rândul de pelerini. Vineri a fost printre primii credincioşi care s-au închinat după ce a fost scoasă racla din Mitropolie, iar sâmbătă a participat doar la procesiune. Întrebată de ce nu vine să se închine în perioadele din an în care nu sunt pelerini, Maria M. explică că nu închinatul este scopul, ci efortul pe care îl depui pentru rugăciunile tale.
„Merg la slujbă la Mitropolie aproape în fiecare duminică şi mereu mă închin la moaşte, însă acum mă nevoiesc pentru păcate sau pentru ajutorul pe care l-am primit de la Sfântă“, afirmă ieşeanca.
Câţiva metri mai în faţă, un pelerin îmi explică faptul că e a doua oară când vine la Iaşi să se închine la racla cu moaşte. Prima dată a fost în 2016 şi a venit mai mult din curiozitate. E din Botoşani şi, pentru că are un frate stabilit în Iaşi, reuşeşte să viziteze Mitropolia de câteva ori pe an. E nemulţumit de faptul că mulţi dintre cei care vin încearcă să se bage în faţă, se împing şi nu-i respectă pe ceilalţi.
„Şi în 2016 am fost şi a fost aceeaşi problemă. Ăştia mai tuciurii la ten se împing, strigă şi se ceartă cu jandarmii. Se cheamă unii pe alţii în faţă şi parcă îţi piere orice chef de rugăciune când vezi că se întâmplă lucruri din astea“, se plânge bărbatul.
Cei care au reuşit deja să treacă de raclă uită însă de orice neajuns şi sunt fericiţi că şi-au îndeplinit scopul. Sunt însă nemulţumiţi de faptul că, după mai bine de 15 ore de stat la coadă, abia au răgazul să spună un „Doamne ajută“ şi să se închine la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva.
