Abandon Halep – un caz?

Simona Halep a început anul 2016 cu un abandon. Este o realitate care a picat foarte rău amatorilor de tenis de la noi. Să recunoaştem, sportul alb nu are pauzele fotbalului, dar, după cele trei săptămâni datorate sărbătorilor hibernale, dorul de tenis este nesăţios. Iar microbiştii de-abia aşteptau să treacă Revelionul pentru a se aşeza în faţa micilor ecrane ca să admire “tripticul Simonei Halep” Brisbane, Sydney şi apoi, Australian Open. Când colo… (zdrâng!) – abandon. Naivii care aşteptau trei victorii legate ale Simonei în luna ianuarie pot fi cu greu consolaţi de faptul că şapte jucătoare de top 10 mondial au părăsit rapid primele turnee ale anului fie că au declarat forfait, fie că au abandonat pe câmpul de luptă, fie că au fost învinse de adversare mult mai slab cotate. Amatorii de tenis de la noi au în minte seria de retrageri din ultimii doi ani ale Simonei Halep şi tare se mai uită chiorâş la ea, când văd că le-a luat distracţia din această searbădă lună ianuarie.

OK, este foarte normal să fim cu ochii mai mult  pe abandonurile Simonei decât pe cele ale altora. N-are sens să ne gândim că, în 2015, Simona Halep a abandonat de patru ori în întreg sezonul, în timp ce perpetua ei învigătoare, Maria Şarapova, a înregistrat şase retrageri. Ce ne interesează pe noi Şarapova? Ne interesează Simona noastră, pe care avem tot dreptul s-o înjurăm de mama ei albaneză! La polul celălalt, este inutil s-o apărăm pe cea mai bună jucătoare de tenis din România, să încercăm a demonstra, că aceste abandonuri sunt justificate din punct de vedere medical… Poate că sunt, însă aglomerarea acestor retrageri deranjează. Ne deranjează pe noi, românii, după cum multitudinea retragerilor jucătoarelor de Top 10 în prima săptămână a noului an, deranjează pe toţi iubitorii tenisului. A deranjat-o pe Sara Errani, prima de sub linia favoriţilor, care s-a văzut învinsă de speranţa Belinda Bencic, care Belinda a fost învinsă şi ea în turul următor. Deranjează şi faptul că jucătoare care n-au trecut nici măcar de calificări, au aterizat direct în turul II ca “lucky losers”, în locul favoritelor retrase. Un deranj cât se poate de justificat…

Fireşte, justificări ale tuturor actelor de acest gen există, dar omul raţional al secolului XX! refuză – pe bună dreptate – să creadă prea mult în coincidenţe.

Şi dacă acest om raţional al secolului XXI îşi mai bagă nasul în statistici, ce descoperă? Că întotdeauna, în ultimii ani, în turneele feminine premergătoare marilor întreceri de Grand Slam, asemenea retrageri abundă. Nu e uşor de dat explicaţii, chiar dacă unii amatori de scenarii dau vina pe “mafia pariurilor”. Numai că singurul argument care susţine o astfel de teorie ar fi acela al pasivităţii organizatorilor unor turnee puternice gen Brisbane, în faţa valurilor de retrageri. Să recunoaştem că primele turnee din ianuarie vin după perioada sărbătorilor, iar condiţia fizică a fetelor nu este chiar cea optimă. Iar jucătoarele de mare valoare au tendinţa de a renunţa la cel mai mic semnal negativ, pentru a nu-şi compromite şansele la următorul Grand Slam. Cu totul altfel se pune problema în cazul jucătoarelor din eşalonul secund, care au mult mai multe şanse de a-şi îmbunătăţi clasamentul pe seama retragerilor vedetelor. Să recunoaştem, o prezenţă în semifinale a Samanthei Crawford (124 WTA) în condiţiile prezenţei unor jucătoare ca Halep, Şarapova sau Muguruza era greu de anticipat. Iar un fost lider mondial, precum Caroline Wozniacki, are tot interesul să transpire din greu, după ce a ajuns pe poziţia a 17-a!

Mai rămâne un singur semn de întrebare: de ce nu se înregistrează acelaşi fenomen şi în turneele masculine pre-Grand Slam? Este destul de greu şi pentru băieţi să lege trei victorii consecutive în turnee puternice (exceptând pe Federer în zilele de glorie sau Djokovic de astăzi), însă tenismanii sunt mult mai bine antrenaţi la efort prelungit decât colegele lor. Şi poate că aici este un semn de întrebare în legătură cu cererea fetelor de a avea premii similare cu cele ale băieţilor. Deocamdată, premiile s-au apropiat, însă programul este la fel de aglomerat ca al băieţilor în astfel de cazuri. Să fie şi asta o explicaţie a sarabandei abandonurilor în tenisul feminin?