Adio, Lenin

„Se spune că atunci când a făcut lumea, Dumnezeu a răsturnat sacul cu minuni în locul unde este acum România. Nedumerit şi şocat de bunăvoinţa excesivă a Stăpânului său, un înger îl întreabă: Ce faci Doamne, le oferi prea multe! La care Dumnezeu îi răspunde: Stai să vezi ce conducători am să le dau!”

Acum mai bine de un an am fost rugat de un amic să completez un formular de anchetă în variantă electronică. Ceva mai mult de o duzină de întrebări! Printre acestea, două au fost o veritabilă provocare pentru mine, dar din considerente diferite. Nu îmi mai amintesc formularea originală a acestora, dar una dintre ele îmi cerea să completez care sunt personajele publice simpatizate. Pentru că atunci când vorbeşti de persoane publice, te gândeşti în primul rând la politicieni, am avut dificultăţi majore în a identifica mai mult de două astfel de personaje pozitive: Corneliu Coposu şi Ion Raţiu, nume exotice (probabil!) pentru mulţi dintre cetăţenii de azi ai României, membri PNŢ-CD şi seniori ai democraţiei pluraliste din România post-revoluţionară. Ţin să precizez că minuscula formaţiune colibri-cămila PNŢCD-ul de astăzi nu e continuatoarea acestor importante personaje, care la nivel oficial nu au ocupat funcţii politice de talia celor ocupate de către Anastase, Zgonea sau Blaga. Recunosc că am scris în locul rezervat acestei întrebări şi numele lui Emil Constantinescu, dar am revenit şi l-am eliminat din listă, nu pentru ceea ce a făcut în unicul său mandat de Preşedinte al României, ci pentru ceea ce n-a reuşit să facă. Trecând într-un alt registru, am completat lista cu Doina Cornea, Lucia Hossu-Longin, Regele Mihai, Nicolae Manolescu, Nicu Covaci, Angela Gheorghiu, Isărescu etc. Dacă există printre cei ce lecturează articolul şi persoane ce nu cunosc aceste nume, vina nu-mi aparţine!

Cea de-a doua întrebare la care am întâmpinat dificultăţi, de această dată nu din lipsa de personaje, ci din cauza abundenţei lor, îmi cerea să identific cele mai antipatice personaje publice ale României. Dificultatea a constat în faptul că literele componente ale numelor lor mi se buluceau în buricile degetelor, care dansau o polcă pe tastatură: Ceauşescu, Ceauşeasca, Iliescu, Băsescu şi fratele său, Udrea, Boc, Năstase, Anastase, Hrebenciuc, Videanu, Stolojan, Oprea (Gabriel) sau mai exoticii: Bârlădeanu, Valeriu Stoica, Dan Diaconescu şi mulţi, mulţi alţii, pe care am să-i rog să mă scuze, dacă i-am omis din enumerare.

O evidentă asimetrie în ceea ce priveşte apartenenţă la diversele domenii de activitate. Dacă politicienii, cel puţin cei în viaţă, lipseau din categoria personajelor pozitive, populau, în schimb, aproape în exclusivitate (l-am introdus şi pe Piţurcă în „selecta” listă) categoria personajelor negative. Este jenant pentru constituenţii unei societăţi, care se vrea a fi democratică, să continue să voteze personaje negative, după ce s-au fript de multe ori până acum! Să nu se înţeleagă că am ieşit complet din cohorta votanţilor, sau mai ales din cohorta celor ce critică diversele aspecte ale acţiunilor celor care populează viaţa politică a nivelului local sau naţional. Mă interesează ce face Adomniţei (fie vorba între noi, până acum pare cel mai inspirat politician al Iaşilor de după 1990), Ivan sau Nichita pentru că de ei depind proiectele Iaşilor, dar şi poziţia oraşului nostru şi a Moldovei în sistemul de relaţii economice, sociale, culturale atât la nivelul regional şi naţional, cât şi la nivelul transfrontalier şi continental.  

Recunosc că am fost tentat să folosesc un alt titlu pentru acest articol, pornind totuşi de la marea realizare a cinematografiei germane. Însă, filmul la care face trimitere titlul e prea mare pentru rămăşiţele de astăzi ale importantelor personaje politice de până mai ieri, nici ex-preşedintele „Românicăi”, aşa cum deunăzi diminutiva numele ţării noastre personajul în cauză, nici aproape-prima-doamnă, aflată astăzi prin arestul Poliţiei Capitalei sau alte figuri sinistre ale politichiei româneşti recente nu meritau ca numele lor să fie scris cu litere de-o şchioapă.

Pentru cei ce nu au văzut filmul „Adio, Lenin” al lui Wolfgang Becker (Germania, 2003), am să-i invit să o facă. E o comedie mai degrabă cu un umor balcanic, decât german (fapt pozitiv, din acest punct de vedere). Personajul principal e fiul unei femei cu simpatii comuniste şi cu probleme cardiace din Germania răsăriteană, ce a fost în comă timp de 8 luni; exact acele 8 luni în care societatea est-germană a suferit schimbările radicale, induse de unirea celor două state germane. Fiul doamnei în cauză încearcă din răsputeri să recreeze atmosfera cotidiană din defuncta RDG, pentru mama sa, care trebuia ferită de emoţii puternice. Conservele de castraveţi fabricate în nu ştiu ce localitate est-germană, emisiunile TV, schimbul valutar, Coca-Cola şi Fabrica de sucuri din Leipzig, „exodul” germanilor din vest către est (!), primul german în spaţiu, devin reperele naraţiunii. Ar fi inutil să povestesc filmul în care doamna respectivă este ţinută până aproape de final într-o minciună binevoitoare.

Până acum câteva zile nu intrasem pe Facebook din octombrie 2014. M-am auto-exilat de pe această platformă de socializare. Nu-i puteam suferi pe acei FB-prieteni, băsişti anterior, ce vedeau continuitatea „statului de drept” în candidaţii Macovei, Udrea sau chiar Iohannis. Nu pot sa-l amintesc şi pe Ponta, deoarece nu avea susţinători (e posibil să nici nu fi meritat!); şi chiar dacă avea vreo doi-trei susţinători anemici, aceştia nu proveneau din vechea cohortă a ex-presedintelui. Mi-au lipsit doar postările unor prieteni de pe grupurile de muzică, precum Bluesmania sau Sittin’ on Top of the World.

De vreo câteva zile am reintrat pe platforma ignorată în ultimele câteva luni. Acum stau şi mă minunez. FB-ul e radical schimbat! Până mai ieri personaje pozitive, vechile staruri politice au deveni personaje negative: Udrea, Pinalti, Videanu etc., chiar şi Băsescu, pe alocuri. Fără a încerca să-mi disimulez satisfacţia, aştept lista completă! 

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Al.  I. Cuza” Iaşi