Alte isprăvi ale poetului de partid

Tovarăşii de la Partid, de la ziare, de la edituri, de la Agitprop cer mereu cânturi din acestea, mereu mobilizatoare, care să îmbărbăteze masele muncitoare, ca să nu se lase seduse de literatura coruptă burgheză. 

Poetul nostru se gândi-se gândi şi… evrika! Avea subiectul! Daaa, ea, o tânără şefă de brigadă la fabrica de pâine. Fruntaşă, necomplicată, cu aluat sbicit pe mâini. Apoi apare urâciunea pământului, năpârca exploatatoare. Are şi exploatatorul (n-o să-i spună Ionescu, e nepoetic, ci Ciorbagiu, Ciorbea, Sănduloiu, Gogoaşă – astea-s nume potrivite), o rămăşiţă a vechiului regim infiltrată în fabrică. E grosolan, dar necioplit în comportare, şi, deşi e zurbagiu şi bădăran, sub această faţadă se ascunde multă vulgaritate şi golănie crasă. E drept, cu figura asta de păsăroi închiorchioşat cu guşă gravidă, seamănă puţin cu tovarăşul Păciulete. Un pic, un picuţ doar!

Culorile trebuie să fie cât mai întunecate. Poetul de partid are deja portretul cât mai monstruos în faţa ochilor: burta uriaşă, atârnând peste nădragii consolidaţi de bretele din import sau de un chimir uriaş (dacă e chiabur), vineţiul obrazului de băutor de răchie sau vin roşu, râtul de porc, picioarele groase, crăcănate şi înfipte cu obrăznicie în pământ, mâinile la spate, autoritare şi nepăsătoare faţă de bietele brutărese muncitoare. Apoi trebuie să-l asocieze cu o lighioană simbolică: broscoiul, şobolanul, guzganul pândind fiinţele plăpânde, dihorul îmbăloşat de sânge nevinovat, şarpele, vipera, lupul cu bale pline de sânge, câinele turbat.

Ah! Şi câte nu pot face aceste năpârci nesătule, ca să perturbeze munca paşnică, liniştită, optimistă şi creatoare a maselor muncitoare: atrag de partea lor pe şovăielnici, pe delăsători, îi atacă pe curieri pentru a fura secretele militare, răspândesc cu succes zvonuri defetiste şi demobilizatoare, care cuprind pe gură-căscaţi, şi pe superstiţioasele babe fără minte şi fără dinţi, şterpelesc carnetele de partid, iau în derâdere ştiinţa agricolă sovietică, fac jocul elementelor titoiste, maoiste, troţkiste, stângiste, deviaţioniste şi aşa mai departe. Până şi urgiile naturii vin în sprijinul exploatatorului! În fine, se infiltrează, se deghizează, corup, manevrează, inventează, devastează, inundă, că ţi-e şi scârbă să le aminteşti pe toate! Poetul de partid Dan Deşliu ştie deja cum o să uneltească Ciorbea, Ciorbagiu, Ciortan, Ciotârcă, Ciorugă sau cum o să-l cheme. Va încerca să pună otravă în aluat, apoi, plin de bale pofticioase, va încerca să o siluiască pe şefa de brigadă, tovarăşa Ileana, o fată gingaşă şi blândă, ca o floare ce se deşteaptă la viaţă în revărsatul zorilor. Dar aici se va ridica colectivul, bineînţeles că ghidat de partid, şi se va pune zid în faţa exploatatorului, care va fi demascat şi pedepsit. Despre călăuzirea Partidului are deja întocmite versurile: Stegar ne e atotînvingătorul partid/ În jurul cărui facem zid!/ E tot ce-a făurit mai bun poporul!/ În lupta lui trăieşte viitorul,/ Şi Stalin viu trăieşte prin partid.

*

Zis şi făcut! Nu mai era nevoie de deplasare pe teren. În timp record poemul a fost scris şi s-a publicat într-un tiraj de masă.

Ooooo… Să vezi atunci! Criticii de partid jubilează, poemul e citit în secţiile din uzine şi pe ogoare, studioul "Alexandru Sahia" face un film documentar despre sursa de inspiraţie a poetului: Tovarăşa Ileana Păceşică, maistru brutar la fabrica de pâine "Steagul roşu"! Glasul de stentor optimist al crainicului recită în final pe fondul cântecului popular jucăuş "Frunzuliţă mărăcine": Meşteriţa de brigadă/ Poartă şorţul de zăpadă;/ E voinică, sprâncenată/ Şi pe sub bonet bălan/ Bucle negre de catran./ Ochii negri, albe gene,/ Şi tot albe şi sprâncene/ Dar nu-s albe de bătrână/ Ci sunt ninse de făină!/ Sub privirile mirate/ Pe obraz cu aluniţă/ Şi-n bărbie o gropiţă,/ Îmi răspunde la bineţe/ Are dinţi cu strungăreţe/ Şi aluat sbicit pe mâini.

Şi autorul de partid Dan Deşliu (aici putem să permutăm pe Ion Istrati, pe George Lesnea, pe Paul Georgescu, Mihai Beniuc, Eusebiu Camilar, Petru Dumitriu, Petre Solomon, Zaharia Stancu, Alecu Ivan Ghilia, Traian Şelmaru etc.) este chemat la biroul tovarăşului Păciulete. Tovarăşul Păciulete îi strânge mâna călduros:

– Frumoasă poemă, măreaţă! MĂ-REA-ŢĂ! I-a plăcut şi to’ar’şului Spiroiu. Bravo, to’ar’şu Dan…

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist