„Amneziile” lui GâdBadea şi BadGâdea

Nu ştiu câţi români îi vor fi văzut pe Gâdea şi Badea (atât de interschimbabili încât de aceea am dat "grafiile" din titlu) primind în Statele Unite premiul pentru documentarul Generaţia pierdută: o realizare şi un succes care merită, cred, atenţie şi apreciere, fie că eşti, fie mai bine nu, "fan" al Antenei 3. Am dat, absolut din întâmplare, peste imaginile şi "discursul" lor de acolo. Ce a fost cu adopţiile de atunci, ce a ieşit din ele, da, sunt întrebări ce merită răspunsuri cinstite şi o întreagă muncă de echipă, inteligentă, profesionistă, eficientă, indiferent de la ce televiziune şi, de asemenea, indiferent cine ar fi în fruntea ei. Dar nu documentarul (din care n-am văzut decât "mănunchiul" de imagini dat cu această ocazie) şi nici reuşita lui într-o confruntare internaţională sunt cele care mă fac să le evoc aici doar introductiv, ci pomenitul "discurs" al tandemului Gâdea-Badea şi raporturile acelui speech, simptomatice, atât cu acel hic et nunc al vorbelor celor doi, cât şi cu ceea ce, ca neadevăr rostit fără a clipi, putea, eventual, să-i lase indiferenţi pe americani, dar nici într-un caz şi pe noi, "dincoace", în ţară: ci, dimpotrivă, nu are cum să nu trezească nu doar indignare, dar, spus pe şleau, o greaţă imensă.

Nu-mi vine a crede, nici măcar despre americani, oricum nu despre toţi, că ar fi chiar aşa de "aerieni" cum par a fi fost "evaluaţi" de… "tenorii" TV ai Antenei 3. S-o mai fi ştiind şi peste ocean cam ce hram poartă televiziunea de casă a lui "Felix" şi cine este Dan ("Felix") Voiculescu, stăpânul Antenelor şi deloc romanticul/ "idealistul"/ "umanistul" employeral "teleaştilor" cu pricina. Mai curând i-aş bănui pe cei doi, aşa de ţâfnoşi şi scorţoşi mercenari ai lui Felix, de un calcul nu simplu, ci doar grosier: palavrele noastre, odată rostite "aici" (# în SUA), vor ajunge şi în ţară, aureolate de ambianţa americană şi de succesul internaţional al documentarului "nostru" şi, tocmai astfel, sunt ceva şanse să mai prostim pe câte unii şi de acasă, din România. Vi-i puteţi imagina vorbind, fie şi eventualilor telespectatori Antena 3 addicted, despre Dan Voiculescu (şi nu despre altcineva) ca despre un "erou", ca despre un mare "luptător" pentru – de râsu’-plânsu’ – "adevăr" şi "justiţie"? Ei bine, asta au făcut. Şi nu-i deloc greu de întrevăzut adevărata ţintă/ destinaţie a unor asemenea braşoave, emise cu un tupeu şi o neobrăzare, e adevărat, bine ştiute în România, dar depăşind totuşi de data aceasta orice aşteptări. Probabil, un efect neîntârziat al "consacrării" internaţionale, nu? Le-o fi dat podiumul american vertijuri, săracii, ceva "ameţeli" de vedete în fulgerătoare ascensiune, s-or fi "speriat" băieţii de cât de deştepţi şi talentaţi sunt ei. Şi uite aşa, pe dată şi-or fi zis că-şi pot permite şi "fandacsia" cu "Felix"-"eroul", vajnic combatant pentru "dreptate şi adevăr" etc. etc. N-ar fi ei primii, nici ultimii, asemenea invidioşi "emuli" postumi ai baronului Münchausen…!

"Amneziile" din titlu, de le-ar fi lipsit ghilimelele ironice, ar fi fost – atunci – de bănuit, pe drept cuvânt, de delictul moral de gratuit hatâr făcut unor linguşitori mediatici de "calibrul" cuplului antenist. Dar aşa, cu tot cu ghilimele, la ce trimite vocabula, la ce fel de "goluri" ale memoriei? Pe când Voiculescu presa – cu înfrigurare – să ajungă mai repede USL-ul în situaţia de a pune odată Justiţiei botniţa mult dorită de el (şi de atâţia alţi "puşcăriabili"), despre ce altceva să fi fost oare vorba dacă nu tocmai despre "eroul" bătăliei date, ba chiar "neprecupeţit", pentru "adevăr" şi "dreptate"?! Toate tertipurile avocăţeşti şi toate manevrele parlamentarului, menite să-l sustragă cercetării şi în cele din urmă rigorilor legii, te pomeneşti că şi ele erau parte ale aceleiaşi "epopei", cât se poate de "justiţiară", avându-l ca protagonist oare pe cine altul decât pe noul "Batman" de Dâmboviţa? Puţin a lipsit să nu-i iasă o "prescriere" după 12 ani de fofilare, e de bănuit, cu destule complicităţi acolo unde "trebuia", încât "viteazul" fără pereche "Felix" să nu ajungă la… "mititica" ş.a.m.d. Banii de origine "Crescent"-ă ai marelui combinator şi axa "Antene" (# propagandă) – partid (# "putere") i-au adus ipochimenului nu numai avantaje personale, privilegii şi câştiguri de tot felul, de fapt nu numai lui, ci şi alor lui, dar şi periculoasa convingere că nu i se poate întâmpla, la urma urmelor, nimic. Nu s-a adeverit, şi hiperbolica iluzie a sfârşit ca un balon spart, de umflat ce era. Cu boss-ul lor drag după gratii, au urmat emisiuni spumegătoare, ale Antenei 3 mai cu seamă, şi patologica obsesie Băsescu, "cruciada" antibăsistă, zi de zi, ceas de ceas, "în priză" şi azi. Nu era timpul să apară şi o cosmetizare a "imaginii" de ex-"Felix", dându-se peste cap şi devenind, hocus-pocus, "erou", viforos apărător al "adevărului", al "dreptăţii", mă tem că şi al "statului de drept"? Şi ce ocazie mai bună decât a-i vorbi României, din America, despre un astfel de personaj cocoţat în "legendă" de către trepăduşii săi, cu gândul că minciuna va prinde, poate, măcar pe ici-pe colo? Ce e, în fond, sub atâta minciună grosolană? Ei bine, nimic altceva decât o grabă de ţuţeri îndatoraţi stăpânului, dornici să pupe mâna ce-i "hrăneşte": pe ei, pe "actanţii" tandemului-"vedetă" GâdBadea-BadGâdea.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea "Al.  I. Cuza" Iaşi, critic şi istoric literar