Anul 2015 va şi mai interesant

Finalul anului 2014 încă nu încetează să ne surprindă prin perspectivele deschise. Ne pregătisem sufleteşte pentru o perioadă de blocaj, sufocare şi abuzuri, pronostic răsturnat spectaculos în condiţiile rezultatului din 16 noiembrie. O barieră socială şi emoţională s-a spulberat, orizontul de aşteptare a fost dramatic redesenat, antrenând o mişcare browniană, un iureş al iniţiativelor de reformă şi schimbare. Reapar idei şi promisiuni de înfiinţare a unor partide, prin care se invită la spargerea monopolurilor puterii. Se solicită, mai vocal ca înainte, dizolvarea Parlamentului, alegeri anticipate, restrângerea numărului de parlamentari şi ridicarea imunităţilor, schimbarea sistemului de vot. Se cere simplificarea participării la viaţa politică, votul electronic sau prin corespondenţă etc.

După cum observaţi, nici unul dintre toate aceste proiecte nu a fost preluat şi asumat de establishmentul politic existent. De ce? Fiindcă partidele sunt paralizate de frică şi nesiguranţă. Capacitatea lor de reinventare în rău a rămas intactă, nimic pe fond nu s-a modificat, dar condiţiile „climatice” le sugerează că trebuie să treacă printr-o cumplită perioadă de penitenţă.

Cu ce se confruntă ele? În ritmul acesta, DNA va provoca în primăvara-vara anului 2015 alegeri parţiale locale anticipate în marea majoritate a judeţelor pentru funcţiile de preşedinţi ai Consiliilor Judeţene. Cu unul sau chiar două dosare de baroni locali deschise pe săptămână, România trebuie să mai împrumute nişte judeţe de la bulgari pentru ca procurorii să-şi justifice până la Paşti timpul de lucru cu normă întreagă. Decapitarea reţelelor mafiote locale a intrat într-o viteză superioară, imprimând o dinamică internă imprevizibilă partidelor, cu efect de domino asupra structurilor centrale şi arhitecturii lor de putere. Miza strategică a deţinerii şefiilor de CJ pentru finanţarea partidelor şi funcţionarea reţelelor de prăduire a banilor publici va transforma aceste alegeri (neprogramate) într-un test crâncen al ciclului electoral.

Dosarele DNA ţin paralizate partidele şi planurile de viitor ale liderilor. De aceea, liberalii nici nu-şi iau mare avânt spre putere, forţând noi majorităţi. Pe de o parte, speră ca procurorii să le facă treaba, secerând adversarii. Pe de alta, se feresc să plece la atac cu o trupă care poate fi, la rândul ei, decimată cât ai clipi de dosarele ce se anunţă. Dosarele Microsoft-EADS, ANRP ori cel referitor la organizarea alegerilor din diaspora, au fiecare potenţialul de a scoate din sistem personaje cheie, indispensabile jocului derulat în ultimul deceniu. La sfârşit, s-ar putea să nu ştim care pe care a învins, cine mai rămâne în picioare, nemânjit, potrivit să fie pus comandant. Vestea proastă este că după decapitarea unor generali, se anunţă puţin probabilă apariţia unor locotenenţi radical diferiţi, fiindcă sunt rodul aceluiaşi mecanism de antiselecţie internă. Prin urmare, contextul beligeranţei politice, temele de dezbatere şi actorii implicaţi rămân impredictibili. 

Totuşi, locurile şi spaţiile lăsate libere de DNA deschid provocări pentru testarea maturizării societăţii civile. Există un culoar liber pentru lansarea partidelor alternative la cele osificate în corupţie şi jaf. Până de curând, „click-tivismul facebook-ist” transformat în structuri organizaţionale, reţelele diasporei în pârghii de presiune pe agenda publică internă erau doar o fata morgana. Acum par să devină sfântul graal, fantomatice aparenţe ce capătă formă şi greutate. Ele se bazează pe o schimbare a conţinutului şi instrumentelor comunicării publice, în paralel cu o criză a peisajului media tradiţional. Anchetele de la Mediapro, intrarea în insolvenţă a Mediafax, problemele binecunoscute ale antenelor lui Dan Voiculescu, dezvrăjirea studiourilor TV, afurisirea pastorilor media şi dezagregarea trusturilor lasă loc unui câmp de căutători de informaţii şi opinii indepedente, greu de cuantificat şi, fericit lucru, de manipulat. Capacitarea acestui trend este una din marile provocări şi necunoscute ale anului următor. Rechinii s-au dumirit ce miză enormă e la mijloc. Radu Mazăre îşi face departament specializat de „Facebook” la Primărie, Sebastian Ghiţă are aceleaşi planuri pentru partidul lui de tineri internauţi şi trece la disponibilizări masive la postul lui TV. Adaptarea răpitorilor la noile condiţii de mediu se poate face fulgerător, iar noi trebuie să ne dăm seama cum să zădărnicim darwinismul lor politic, să le împiedicăm perpetuarea lanţului trofic.