Caută 
6 MIN
Parcă asistăm la înfierarea chiaburilor, prin anii ’50, acuzaţi pe atunci că ar pune în pericol un stat care controla practic totul
Avem de a face cu o conspiraţie băsistă, instrumentată de o instituţie băsistă (DNA) într-un climat nociv creat de mass media băsistă sau parţial băsistă (categorie în care Mugur Ciuvică a trecut, dând dovadă de o oarecare indulgenţă, postul de televiziune Romania TV). Acesta este firul roşu al tuturor declaraţiilor făcute de cei invitaţi joia trecută pentru audieri la DNA în legătură cu ancheta privitoare la acuzaţiile de şantaj la adresa trustului Antena-Intact. Asta s-a spus în esenţă şi ulterior, obsesiv, în emisiunile găzduite de Antena 3 care, previzibil, au alocat spaţii extinse subiectului. Scopul final al întregului demers fiind, cum altfel?, acela de a pune pumnul în gura presei neaservite Cotrocenilor. În ciuda acestui lucru, am fost asiguraţi foarte apăsat de Radu Tudor şi de colegii săi, acest asalt al sistemului ticăloşit împotriva bastioanelor jurnalismului independent şi curajos şi ale libertăţii de expresie reprezentate de televiziunile şi publicaţiile din imperiul mediatic controlat de Dan Voiculescu nu are nici un fel de sorţi de izbândă. Afirmaţii la care puzderia de invitaţii succesivi, de la Petre Roman la Olguţa Vasilescu şi diferiţi "formatori de opinie" precum Bogdan Chiriac au dat din cap aprobator.
Referirile la băsism şi băsişti sunt de altfel un punct constant în retorica USL, chiar la vârf. Dacă Victor Ponta a fost ceva mai rezervat după semnarea pactului de coabitare, Crin Antonescu înfierea cu doar trei luni în urmă "campania deşănţată anti-PNL" dusă de "televiziunile băsiste, printre care şi cea a domnului Ghiţă, de la PSD" (e vorba de Romania TV). Identificarea şi demonizarea "duşmanului" este una dintre reţetele clasice în materie de propagandă. Însă succesul operaţiunii depinde în mod esenţial de accesul la canale eficiente de diseminare a mesajelor după cum observa cu peste 50 de ani în urmă liderul sovietic de atunci, Nikita Hruşciov. "Presa este principala noastră armă ideologică. Presa are misiunea de a-i învinge pe duşmanii clasei muncitoare, pe duşmanii truditorilor. Tot aşa cum o armată nu poate lupta fără arme, tot aşa Partidul nu îţi poate înfăptui cu succes munca sa ideologică fără o armă ascuţită şi militantă ca presa". Tocmai acest rol esenţial, demascarea, înfierarea, anihilarea publică a "duşmanului" şi aliaţilor săi, l-a jucat, extrem de eficient de altfel, conglomeratul media deţinut de Dan Voiculescu.
Conceptul de băsism a fost inventat şi pus în circulaţie de către PSD, PNL şi de canalele mediatice care le erau apropiate cu 4-5 ani în urmă pentru a descrie ceea ce ei considerau a fi acapararea de către un regim, patronat de preşedinte, a instrumentelor de putere si represiune din stat, între care serviciile secrete şi justiţia. Adesea se făcea o trimitere directă la Putin sau Lukaşenko, două regimuri autoritare acuzate de serioase derapaje democratice. Doar cu un an şi jumătate în urmă asistam la un adevărat desant USL la vârf la Bruxelles, în frunte cu Victor Ponta şi Crin Antonescu, pentru a atrage atenţia asupra pericolului instaurării unui adevărat stat poliţienesc în România, dacă nu chiar a unei dictaturi de-a dreptul. Pe atunci nu era nici dăunător şi nici nepatriotic să te plângi autorităţilor europene despre situaţia din Romania. Acest gen de acţiuni au devenit "duşmănoase" abia mai târziu, în vară, în perioda puciului.
Dacă aproape nimeni nu a luat însă în serios astfel de acuze la Bruxelles în ţară ele au prins. În ciuda unui paradox evident: e greu de imaginat că un astfel de regim ar permite existenţa unor influente grupuri mass media ostile, controlate de adversarii săi politici, aşa cum erau Antenele, Realitatea TV şi, ulterior, Romania TV. De pildă, în America de Sud, între principalele măsuri pe care le-au luat regimurile populiste autoritare, precum cele instaurate de Hugo Chavez în Venezuela sau de Evo Morales în Bolivia, a fost aceea de a îngrădi libertatea presei prin măsuri de ordin legal şi administrativ.
Cu toate acestea, atâta vreme cât PDL s-a aflat la guvernare acest gen de acuze, chiar şi cele cu totul nefondate, se puteau totuşi sprijini pe ceva. Oricine era numit în fruntea unei instituţii publice, indiferent de competenţă sau de bunele sale intenţii, era imediat etichetat drept băsist, complice al dictatorului. Aceeaşi ştampilă o primeau toate instituţiile statului considerate în ansamblu drept instrumente ale statului poliţienesc şi ale jafului generalizat, o atenţie specială fiind acordată Justiţiei. În spatele anchetelor răsunătoare stăteau, nu încape îndoială, personaje malefice ca Monica Macovei, arhitectul la fel de maleficelor structuri DNA şi ANI, sau Daniel Morar. Totul derulându-se, bineînţeles, sub bagheta preşedintelui. În acelaşi timp, cu aceeaşi vehemenţă erau înfieraţi intelectualii lui Băsescu şi jurnaliştii băsişti descrişi drept nişte nişte slugi abjecte, oameni care şi-au vândut conştiinţele pentru un os de ros.
Acelaşi tip de retorică continuă însă inerţial şi în prezent. De data asta însă clivajul logic este cu adevărat aiuritor. Parcă asistăm la înfierarea chiaburilor, prin anii ’50, acuzaţi pe atunci că ar pune în pericol un stat care controla practic totul: miliţie, securitate, administraţia centrală şi locală, băncile, intreprinderile şi presa. Ce "rele" ar mai putea face băsiştii astăzi în condiţiile în care puterea actuală controlează aproape 80 la sută din Parlament, administraţia de stat la toate nivelele, principalele pârghii economice, poliţia şi cea mai mare parte din mass media care contează. Procurorul general al României şi ministrul Justiţiei sunt, la rândul lor, doi apropiaţi ai primului ministru. În plus, de ce ar mai servi astăzi orbeşte serviciile secrete sau procurorii din DNA un şef al statului al cărui mandat expiră într-un an şi ceva? Iar în ceea ce îi priveşte pe "ciolănarii băsişti" din mass media ce le mai poate oferi astăzi Traian Băsescu? Ca lucrurile să fie şi mai aiuritoare, câţiva dintre cei mai prominenţi jurnalişti, plus Monica Macovei şi Daniel Morar, l-au criticat destul de dur pe şeful statului pentru ceea ce ei au numit "compromisul pe numirile din justiţie".
E nevoie de multă imaginaţie, chiar şi din partea celor mai înfocaţi critici ai lui Traian Băsescu, pentru a mai crede astăzi că "sistemul represiv băsist" (aşa cum a fost el descris de liderii USL şi de principalul braţ de propagandă al puterii), lipsit de resurse politice, instituţionale şi mediatice, ar putea orchestra procese politice şi atenta la libertatea de expresie împotriva unor adversari care deţin aproape în întregime pârghiile de putere din ţară.
