Bluesy Iaşi

În zgomotul de fond al Iaşilor se va auzi blues. Şi chiar dacă muzica nu vă va cuceri, ceea ce e greu să nu se întâmple, veţi rămâne cu amintirea unor zile frumos petrecute în natură, departe de aglomeraţia oraşului şi de muzica propusă de diversele canale media.

“One, Two, Three, …patru …I’m crazy for my baby / (…)/ And my baby’s just as crazy for me”. Aşa începe piesa “I’m Crazy for My Baby”, care deschide albumul “Handmade Blues” al lui Vali Răcilă şi Raul Kusak. Deşi cântată într-un format (mai) jazzy, piesa lui Willie Dixon, compusă pentru albumul comun cu Memphis Slim, “At Village Gate” (1962), e la fel de seducătoare. Am început astfel articolul, pentru că peste două săptămâni debutează a treia ediţie a festivalul de trei zile (16-18 mai) Bulz&Blues, care reprezintă ”conceptul comunităţii locale din Iaşi pentru a celebra Food Revolution Day, acţiune globală iniţiată de Jamie Oliver”, aşa după cum afirmă site-ul festivalului.

Festivalul reuneşte artişti români consacraţi, dar şi trupe aflate la începutul carierei, ce abordează diferite genuri musicale (blues, jazz, rock etc.): Vali Răcilă, Nightlosers, Marcian Petrescu şi Trenul de noapte, Partizan, Electric Brother, Her Funky Subjects, Alex Jazz Band, Cuantume, Soul Serenade, So What, Sukar Nation, ClanDestin. Nu putem minimaliză rolul good-food în balanţa festivalului. Participarea food-blogger-ilor din Iaşi, care propulsează oraşul nostru printre capitalele culinare ale României, vine să întregească peisajul manifestării. Sunt nume importante pentru iniţiaţi: Dana Burlacu, ambasador Food Revolution Day, asociaţiile Mai Bine, Taina Vie, Cuptorul Moldovencei, voluntarii de la Slow Food Iaşi. Aceştia vor susţine ateliere culinare ce se adresează atât adulţilor, cât şi copiilor.

Chiar dacă această manifestare nu a fost iniţiată sub patronajul Iaşi – C. C. E. 2021, e capabilă de a deveni, poate mai mult decât alte manifestări culturale ale Iaşului, un actor de bază al ecuaţiei nominalizarii oraşului nostru drept capitală culturala europeană în 2021. Este un festival accesibil, ce are capacitatea de a deveni extrem de popular în rândul tinerilor, dar şi a celor mai puţin tineri, fiind capabil să genereze fluxuri importante de melomani sau amatori de mâncare bună, nu numai din proximitatea Iaşilor, ci şi de la distanţă. Deşi (încă) la început de drum, dacă se perenizează, Bulz&Blues poate deveni la fel de important în peisajul cultural românesc, precum festivalurile de la Gărâna, Sighişoara, Sibiu, Peninsula, transformate în branduri, deja. În sprijinul acestei idei, o finanţare mai consistentă din partea unor actori economici importanţi la nivel local sau chiar din partea autorităţilor ar fi benefică. Organizatorii ar avea acces şi la muzicieni străini, precum Erik Trauner, Charlie Musselwhite sau Lance Lopez (ultimul a mai cântat în Moldova, la Botoşani şi Fălticeni). Acest fapt ar imprima o dimensiune internaţională şi părţii muzicale a evenimentului.

Festivalul aduce un dublu câştig oraşului, dar şi locuitorilor săi. Cel mai important câştig e faptul că Bulz&Blues va bucura ieşenii ce vor să se bucure. De asemenea, nu trebuie să ignorăm faptul ca această manifestare va potenţa imaginea de marcă a unui Iaşi ce doreşte să se reinventeze şi să redevină o capitală culturală naţională. Ba mai mult, Bulz&Blues are capacitatea să cucerească până şi pe mai scepticii locuitori ai Iaşului, cărora le vine greu să creadă într-un viitor cultural al Iaşilor. Un lucru e cert, festivalul, mediatizat atât în presă, cât şi pe diverse site-uri de socializare, a încetat să mai fie un fenomen exclusiv local. Prieteni din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Suceava, Botoşani, Bacău sau Buzău ştiu de existenţa festivalului şi câţiva dintre ei vor fi printre spectatori.

Am devenit un mare fan al blues-ului poate mai târziu decât s-ar fi cuvenit. Deşi am început să ascult B.B. King sau John Lee Hooker de pe vremea când eram elev la Liceul Laurian din Botoşani, rock-ul a fost prima mea dragoste, dar asta până în anii ’90, când într-o vară am descoperit la Bibi, în Vama Veche, blues-ul cântat live de regretatul Béla Kamocsa şi Bega Blues Band, de Sir Blues Vali Răcilă şi unul dintre cei mai tineri şi mai buni interpreţi la muzicuţă, Laurence (Laurenţiu Stoian), Dumnezeu să-l ierte, că nici el nu mai este printre noi. Blues-ul nu e o muzică doar pentru iniţiaţi. E o muzică simplă, cântată doar pe câteva acorduri, care este imposibil să te lase indiferent. La această muzică mai avem ceva de admirat, pe cântăreţii de blues. Modeşti, deseori autodidacţi, muzicienii de blues îşi dezvoltă propriul stil de abordare a instrumentului, fără a se îndepărta prea mult de cel care i-a servit drept model. Ca urmare îi putem asculta prin intermediul artiştilor contemporani pe Blind Willie Johnson, Robert Johnson, Walter Vinson etc. – cei care au pus piatra de temelie uneia dintre cele mai mari revoluţii muzicale din perioada modernă şi contemporană – blues-ul.

Oricum, în zgomotul de fond al Iaşilor se va auzi blues. Şi chiar dacă muzica nu vă va cuceri, ceea ce e greu să nu se întâmple, veţi rămâne cu amintirea unor zile frumos petrecute în natură, departe de aglomeraţia oraşului şi de muzica propusă de diversele canale media.